Superstitia, autosugestie ca in medicamentele placebo

Un puhoi de oameni ar face parte dintr-o organizatie, care infiintandu-se ar purta denumierea "Superstitiosi fara frontiere". Caci cred in superstitii si bastinasi din- tr-un trib uitat de lume in Africa dar poarta "ecuson" de superstitiosi si mari mahari din guvernele Planetei sau din birourile somptuoase ale bancilor. Cred toti acestia intr-un gest in evitarea unei situatii banuite a aduce ghinion dupa cum gestul agreat este cel care pune pe fuga nesansele. Superstitiile au ajuns un fel de placebo, adica oamenii se sugestioneaza ca se apara de nenoroace ferindu-se de anumite actiuni, asa cum unor bolnavi li se administreaza un praf chior recomandandu-li-se drept medicament eficient si ei inghit substante inactive sugestionandu-se ca le-a facut mult bine acest medicament. Crede intr-un fel in superstitii si uriasul actor care este Stefan Iordache. El nu se sfiieste sa recunoasca ca merge la spectacole pe acelasi trotuar pe unde a pasit in dupa-amiaza premierei incununate de succes. Ducandu-se la teatru pe acelasi drum crede ca va avea parte de aceleasi ropote de aplauze ca in seara victoiei de la premira. Marele actor iubeste pisicile. A mostenit dragostea pentru pisici de la tatal lui, se joaca cu ele in prispa casei dar Doamne fereste sa-i taie calea vreo pisica neagra in drum spre teatru. Traverseaza pe celalalt trotuar si daca ii apare in fata un popa. Oricum, fiecare piesa avandu-l pe Stefan Iordache in fruntea distributiei inseamna un colosal succes. Dar superstitiile lui sunt si mai profunde. Luptandu-se sa se desprinda din mrejele rolului jucat in acea seara, Stefan Iordache ramane ultimul in teatru, revine pe scena luminata doar de un bec si rosteste in fata salii pustii o replica din piesa. E descatusarea lui din gravitatia rolului lui Richard sau al vedetei ajunse la varsta pensiei, roluri atat de diferite. Iar pentru a se izbavi de personajul jucat se duce acasa pe jos pe strazile goale ale miezului de noapte. "Dupa ce am intepretat regi, dar si barmani, atatea si atatea roluri nici eu nu mai stiu cine e de fapt Stefan Iordache". Din cu totul alta lume Ilie Dumitrescu este si el un superstitios. Aflat in culmea carierei in 1994, el nu a inceput "in sunet de fanfara" Campionatul Mondial din America. In trei meciuri evolutia lui a fost palida, i se rasculasera toate fusurile orare in cap, nu dormea noaptea, iar a doua zi pe teren picioarele ii erau vlaguite. S-a gandit Ilie sa sparga nenorocul si i-a cerut mamei sa-i trimita cu pilotii TAROM busuioc sfintit de la biserica din Drumul Taberei. Si-a pus busuiocul in jambiere dar tot nu l-a imbratisat norocul si a intins "mana" spre alta superstitie. L-a sfatuit bucatarul sa schimbe locul cu Dan Petrescu in sirul jucatorilor, ascultand imnul la inceput de meci. Cu atat mai mult cu cat Dan Petrescu marcase golul victoriei si calificarii in meciul cu americanii. A faut rocada in alinierea tricolorilor Ilie Dumitrescu cu Dan Petrescu si de asta data superstitia a dat roade. In partida cu Argentina, campioana mondiala, Ilie Dumitrescu a jucat magnific, marcand doua goluri de senzatie si teleghidand pasa din care Hagi a inscris al treilea gol.