Un chistoc de tigara l-a facut actor pe Malaele

Horatiu Malaele ar putea fi numit Voievodul Umorului. Figura lui mereu mirata, cu ochelari rotunzi de sarma, frizura cu par incapatanat sa nu se alinieze in nici un fel de ordine, aerul de aiurit nevindecabil, de murdar de zugraveala Rica Venturiano, toate nu fac decat sa starneasca buna dispozitie.

Dar actorul Malaele nu-si propune sa provoace un ras simplist, rasul, la care migaleste Malaele este un ras subtil, incarcat de semne de intrebare, nu este o hahaiala fara nici o noima. De altfel, in piesa "Unchiul Vanea" de Cehov, unde Malaele interpreteaza rolul principal, finalul este un hohot de ras tragic, este rasul omului deznadajduit de searbadul existentei lui, un ras ca o resemnare in fata monotoniei zilelor care se insira ca niste margele de material plastic pe un fir de material plastic. Talentul l-a iubit pe Malaele, nu i-a dat doar harul actoriei, ci si mestesugul desenului, al caricaturilor destepte. Cum a ajuns de fapt Malaele pe bancile Facultatii de Teatru? Printr-o intamplare plina de ciudatenii. Povesteste chiar el cum i s-a schimbat macazul destinului: "M-a atras o cariera legata de arta. La mine in Targu-Jiu am incercat sa bat la toba, dar repede s-a pronuntat divortul intre Horatiu Malaele si tobe. Am incheiat liceul si am luat drumul Capitalei si m-am inscris la Facultatea de Arte Plastice sa dau examen de admitere. Cu cateva zile inainte de concurs ies seara prin oras sa ma plimb, mergeam, asa, fara tinta, incercand parca sa apuc o alta toarta a destinului. Cobor din troleibuz la statuia lui Kogalniceanu si o apuc pe straduta aceea din spatele Teatrului Bulandra. Deodata aud printr-o fereastra deschisa vocile a doi barbati care discutau aprins. Recunosc vocile, una era a lui Liviu Ciulei, cealalta a lui Toma Caragiu. Voci inconfundabile. Ma opresc vrajit sub fereastra sa le aud pe-ndelete glasurile. Apare la un moment dat la fereastra maestrul Liviu Ciulei care-si arunca mucul de la tigara. Unde credeti ca a cazut chistocul marelui regizor? Mucul de la tigara lui Liviu Ciulei a cazut drept in capul lui Horatiu Malaele. M-am intrebat atunci: oare de ce chistocul unui om celebru de teatru a picat tocmai in crestetul capului unui candidat la examen venit din provincie, nu cumva e acesta un semn al destinului? Mi-am zis ca ursita mi-a dat un alt semnal prin mucul de la tigara lui Ciulei. Asa ca, a doua zi dis-de-dimineata, mi-am retras dosarul de la secretariatul Facultatii de Arte Plastice si m-am inscris la examenul de admitere la Facultatea de Teatru. Si azi tin la loc de cinste in vitrina din sufragerie mucul de tigara aruncat de Liviu Ciulei".