La băi, în plină iarnă

Temperatura apei poate fi rece – sub 20 de grade, răcoroasă – 22-23 de grade, călduţă – 34-35 de grade, caldă – 36-40 de grade şi fierbinte – peste 40 de grade. Durata băii va fi stabilită în funcţie de efectele urmărite. Apa poate fi obişnuită, minerală, cu adaos de plante sau gazeificată.

Apa şi băile terapeutice reprezintă cea mai veche, ieftină şi sigură metodă de tratament. Fiecare dintre noi ştie, din propria experienţă, că apa nu este bună doar pentru a calma setea sau pentru curăţarea corpului, ci şi pentru a ne îmbunătăţi starea de spirit. De exemplu, când ajungem seara acasă, după o zi obositoare, şi ne cufundăm într-o cadă cu apă caldă, ştim sigur că ne vom simţi mult mai bine la sfârşitul băii.  

Puterea naturală de vindecare a apei fierbinţi sau reci, de izvor, a fost recunoscută de civilizaţiile antice. Datorită efectelor sale terapeutice, în secolul al
IV-lea î.Hr., medicul grec Hippocrates prescria scăldatul în apă de izvor sau consumul acesteia. Romanii, încrezători şi ei în efectele miraculoase ale apei, au construit băi comune (termele) cu apă rece, caldă sau fierbinte. Astăzi, hidrotermoterapia este un real ajutor în tratamentul bolilor musculare, articulare şi în artrită, lăsând la o parte relaxarea şi confortul oferit de saune sau jaczuzzi.

SEDATIV NATURAL
Folosirea apei pe post de tratament la domiciliu nu este un lucru complicat. Atât băile, cât şi duşurile reprezintă tratamente bune pentru întregul organism. Băile pot fi de două feluri: generale sau locale. Temperatura apei poate fi rece – sub 20 de grade, răcoroasă – 22-33 de grade, călduţă – 34-35 de grade, caldă – 36-40 de grade şi fierbinte – peste 40 de grade. Durata băii va fi stabilită în funcţie de efectele urmărite. Compoziţia apei pentru băile terapeutice variază şi ea: apă obişnuită, minerală, gazeificată (cu bule) sau apă cu adaos de plante medicinale. Dacă în băile generale ne cufundăm până la nivelul umerilor sau al gâtului, în cele locale introducem în apă numai părţile afectate (mâini, picioare, braţe). O baie caldă ne calmează nervii, tratează răcelile uşoare, tulburările aparatului urinar şi acţionează ca antitermic (scade febra). Dacă adăugăm şi câteva plante (nalbă de pădure, rozmarin, lavandă, arnică, mentă, cimbru, frunze de nuc) cresc şi beneficiile tratamentului. Atenţie! Apa prea caldă are, la început, acelaşi efect ca şi apa rece, dar foarte repede vasele de sânge se dilată şi pielea se înroşeşte. Senzaţia de linişte şi relaxare care ne învăluie poate fi înlocuită, în cazul în care baia durează prea mult, cu senzaţia de somn, oboseală şi slăbiciune. O baie caldă nu trebuie să dureze mai mult de 20 de minute.

IMUNI ÎN FAŢA RĂCELILOR
Medicii spun că o baie fierbinte ne imunizează corpul împotriva răcelilor şi infecţiilor, dar ne recomandă să nu zăbovim în cadă mai mult de 15 minute. Aceste băi sunt interzise cardiacilor, diabeticilor, precum şi celor care suferă de probleme circulatorii.
Băile alternative, calde-reci, sunt recomandate în probleme ale mâinilor şi picioarelor. În acest caz trebuie să se folosească recipiente separate. De exemplu, puneţi mâinile sau picioarele în apă fierbinte, timp de un minut, după care introduceţi-le în recipientul cu apă rece pentru 20 de secunde. Reveniţi în cel cu apă fierbinte şi reluaţi procedeul timp de zece minute. Dacă simţiţi o greutate în picioare, începeţi cu o baie locală, rece, urmată de una caldă. Astfel vă îmbunătăţiţi circulaţia periferică şi scăpaţi şi de insomnii.  

Şi duşul are efecte benefice asupra sănătăţii. El poate fi general, parţial, intermitent sau continuu, rece sau cald, cu trecere lentă sau bruscă de la o temperatură la alta. Duşul are efecte asupra respiraţiei, pulsului şi a vaselor de sânge din piele. Persoanele nervoase se calmează imediat dacă fac un duş cald de 4-5 minute. Duşul răcoros, la presiune mare, are efect tonic asupra organismului atunci când durează între 1 şi 3 minute. Femeile cu depozite mari adipoase pot face duş rece, cu presiune mare, pe tot corpul. Dacă suferiţi de migrene, un duş fierbinte urmat de unul rece vor rezolva această problemă.

STAŢIUNI BALNEARE CU REGIM PERMANENT
Băi minerale, băi cu plante medicinale sau cu bule de aer, carbogazoase (CO2), reci sau fierbinţi sau duşuri subacvale, acestea sunt numai câteva din procedurile de care veţi beneficia dacă alegeţi să vă trataţi, pe timpul iernii, într-una dintre staţiunile balneare permanente din ţara noastră. Iată câteva recomandări:  
Băile Felix (la 8 km de Oradea) – cea mai mare staţiune balneară cu regim permanent din România. Apele termale, cu temperaturi între 20 şi 49 de grade, sunt recomandate în reumatism, afecţiuni neurologice şi ginecologice.
Sovata (Mureş) – băile calde, în cadă sau bazin, cu apă minerală sărată din lacurile Ursu, Aluniş, Verde etc. Sunt recomandate în special în tratamentul bolilor ginecologice (insuficienţa ovariană, sterilitate), cât şi în terapia bolilor degenerative, inflamatorii şi reumatismale (dureri articulare, artroză, spondiloză cervicală).
Slănic-Moldova (Bacău) – renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, uşor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice. Este recomandată în reumatism degenerativ, în boli endocrine, ginecologice şi respiratorii.
Băile-Olăneşti (Vâlcea) – aici se tratează afecţiuni renale, de nutriţie, boli reumatismale şi ale sistemului nervos periferic. Staţiunea este unică datorită unor tratamente pentru desensibilizarea organismului la bolnavii alergici.

ISTORIE
Hidroterapia reprezintă utilizarea apei în tratamentul mai multor afecţiuni. Terapia hidrotermală foloseşte efectele temperaturii sale: saună, băi fierbinţi, împachetări umede, duşuri, aburi. Acestea sunt două metode de tratament folosite încă din antichitate (grecii făceau băi terapeutice), devenind pe parcurs un ingredient important în medicina tradiţională chineză. Hidroterapia a devenit cunoscută şi în Europa, unde există numeroase staţiuni balneare care folosesc efectele terapeutice ale apei.

Sfatul medicului
Curele balneare sunt recomandate în boli degenerative, articulare, artroze (cervicală, toracală, lombară), în recuperarea după traumatisme (luxaţii, entorse, fracturi), în recuperarea neurologică (secţiuni ale nervilor periferici, paralizii la mâini şi picioare), dar şi în relaxarea musculară, precizează dr Sanda Ristache, medic primar recuperare medicală şi balneofizioterapie la Spitalul Universitar din Bucureşti.