Nu da mai departe!

„Studentă la Facultatea de Medici­nă din Târgu-Mureş în anul V. Nu­­mele meu este Pasca Daniela, am 21 de ani şi sufăr de o formă rară de leucemie. Singura mea şansă este un transplant de măduvă.” „Nu­mele meu este Farcas Adriana, am 17 ani şi sufăr de o formă rară de leu­cemie.” „Bună, numele meu este Carmen şi am un copil nou-năs­cut, numit Rareş. El înseamnă to­tul pentru mine şi recent docto­r­ii au descoperit că are cancer la creier.” Am primit apelurile de mai sus prin e-mail. O dată, de două ori, de trei ori, de zeci de ori. Ce au ele în comun? Nu cer bani, iar povestea e aceeaşi în fiecare caz – „părinţii/fundaţia care mă ajută au făcut o înţelegere cu Yahoo! şi AOL şi voi primi 0,01/3/32 de cenţi pentru fiecare mesaj dat mai departe”. Unele dintre aceste e-mailuri au ataşate fotografii cu bebeluşi schimonosiţi de boli rare, luate de pe site-urile de specialitate. Dar niciodată nu au date de contact, documente medicale sau vreun număr de cont pentru donaţii. Şi totuşi, oamenii dau mai departe, în speranţa că fac un bine, fără să ştie că, nici din punct de vedere tehnic, nici din punct de vedere legal, Yahoo!, AOL sau altă companie de acest fel nu are cum să monitorizeze conţinutul me­sa­jelor trimise prin poşta electroni­că. Aceste firme au, de obicei, bu­ge­te alocate pentru caritate, dar donaţiile se fac transparent şi nu prin astfel de „înţelegeri”.

Şi atunci, de ce ar inventa cineva poveşti cu oameni bolnavi? De ce-ar lua moartea şi boala la mişto?
Aceste e-mail-uri se numesc „hoax”-uri sau „scam”-uri, adică pă­căleli. Circulă pe mail „de la in­­ventarea internetului”, spun cu­nos­cătorii, şi deja există site-uri care le inventariază pe cele mai cu­noscute dintre ele. Motivele ce­lor care pornesc un astfel de mesaj în lanţ sunt fie distracţia, fie banii. Prin folosirea funcţiei „Forward”, în mail rămân toate adresele celor care au trimis, la rândul lor, mesajul mai departe. Pe internet, o bază de date cu adrese de e-mail se vinde cu minimum 200 de lei.
La redacţia Jurnalului Naţional ajung lunar zeci de apeluri umani­tare. Iar cazurile publicate în fie­­care săptămână sunt întotdeauna verificate temeinic. Pentru că am învăţat că există şi persoane ca cele care trimit astfel de mailuri, apa­rent inofensive. De aceea, vă ru­găm pe dvs., cei care primiţi astfel de mesaje, să nu daţi mai de­par­te. Dacă vreţi să ajutaţi, nu o fa­ceţi fără să aveţi toate in­for­m­a­­ţiile necesare pentru a şti că acel caz este unul real, iar banii dvs. ajung cu adevărat la cei care au nevoie de ajutorul nostru.