x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Scrisoarea unui copil

Scrisoarea unui copil

10 Feb 2011   •   21:10

„Mă numesc Cosmin Dănilă şi am 9 ani. Provin dintr-o familie unită, cu doi părinţi iubitori, care îmi îndeplinesc toate dorinţele. Până anul trecut, mai exact în luna octombrie, nimic nu părea să ne strice liniştea. Mă jucam cu prietenii, mergeam la şcoală, ieşeam cu mama şi tata.

Dar, într-o zi frumoasă de toamnă, pe când eram la ţară la bunica mea şi mă jucam în curte cu prietenii mei de acolo, mama a observat că burtica mea s-a umflat foarte mult într-un timp scurt şi s-a îngrijorat foarte tare. Nu pot uita aceea zi! De atunci a început disperarea părinţilor mei, dar şi durerea mea. Am plecat imediat la Bucureşti, oprindu-ne la Spitalul de copii «Grigore Alexandrescu».

La început nici doctorii nu ştiau ce diagnostic să îi spună mamei. Burtica a început să crească din ce în ce mai mult, aproape sufocându-mă. Medicii au trebuit să mă taie ca să scoată lichidul care se strânsese acolo şi apoi mi-au făcut şi o mulţime de analize cu nume complicate şi m-au pus la aparate care văd înăuntrul corpului şi care se numesc RMN sau ecograf.
Până la urmă i-au spus mamei ce am. Când a auzit, ea a început să plângă şi am înţeles că e ceva grav. Dar nu mi-a spus ce. În spital, timpul a trecut foarte greu şi am văzut mulţi copii bolnavi care ţipau de durere.

Pe 4 noiembrie anul trecut, m-au dus la Spitalul Budimex unde mi-au făcut o operaţie. Acolo am auzit pentru prima dată cuvântul «biopsie». Apoi m-au transferat la Institutul Oncologic Fundeni, iar mama a început să plângă din ce în ce mai des şi mai mult. Am început un tratament care se numeşte «chimioterapie» şi care mi-a luat pofta de mâncare şi m-a obosit cumplit. Îmi era dor de casă, de şcoală, de doamna învăţătoare, de toţi prietenii mei...

Am reuşit să ajung acasă doar pentru câteva zile, până la următoarea cură de citostatice, care m-a făcut să slăbesc mult şi să-mi cadă părul. Deja pe 28 decembrie, când am început-o pe a treia, nu-mi mai doream decât să se termine anul pentru că speram ca, o dată cu el să plece şi durerea şi tot visul urât pe care aveam impresia că îl trăiesc şi să mă trezesc dintr-o dată perfect sănătos.

Numai că astăzi, când vă scriu aceste rânduri, am terminat cea de-a patra şedinţă de chimioterapie. La asta am avut nevoie şi de sânge, pentru că am fost foarte slăbit, aşa că tati şi-a rugat câţiva colegi de serviciu să doneze pentru mine.

De curând a început agitaţia. Pe la noi pe acasă au început să vină nişte oameni care lucrează la televiziune. M-au filmat şi mi-au pus o mulţime de întrebări. Din nou am văzut-o pe mami plângând... V-am spus că plânge mult în ultimul timp?

Apoi m-am văzut la televizor. Probabil m-aţi văzut şi voi, la ştiri. M-au dat pe mai toate posturile. Întâi am fost bucuros, dar apoi m-am întristat pentru că am aflat lucruri pe care nu le ştiam. Mi-ar fi plăcut atât de mult să fi apărut la televizor cântând, dansând împreună cu colegii mei de la şcoală sau jucând şah... V-am spus că-s pasionat de şah? În schimb am aflat că am cancer la splină. I-au spus «tumoră desmoplastică în stadiul IV». Atunci mi-am dat seama de ce plânge mama. Şi am aflat că va trebui să merg la Viena, la spitalul Sf. Anna, pentru că doctorii de acolo le-au spus că mă pot face bine. În reportajul de la televizor, părinţii mei au rugat lumea întreagă să mă ajute să ajung la Viena. Pentru că ei singuri nu pot să mă ducă acolo. Tratamentul meu şi operaţia costă 40.000 de euro. Of, Doamne!

Pentru a putea strânge aceşti bani, tati a deschis nişte conturi umanitare... Aşa că mie nu-mi rămâne decât să vă rog din suflet şi pe voi să mă ajutaţi. Cu cât de puţin puteţi. Şi vreau să le mulţumesc din suflet celor care m-au ajutat până acum şi să le doresc să fie sănătoşi şi plini de viaţă, ca să mai poată ajuta şi alţi copii.”

Ajutor
Dacă vreţi să-l ajutaţi pe Cosmin să ajungă la Viena pentru a fi operat, puteţi face o donaţie, cât de mică, într-unul dintre următoarele conturi deschise pe numele tatălui băieţelului, Dănilă Vasile:
Banca - BANC POST, Sucursala Palat CFR
CONT LEI RO07BPOS70407015701RON02
CONT EURO - RO66BPOS70407015701 EUR01
COD SWIFT - BPOSROBU
Banca - Volksbank
CONT LEI RO24VBBU2511BU3293692701
Banca BCR, Agenţia Secuilor
CONT LEI RO20RNCB0746110647810001
Dacă aveţi un telefon fix în reţeaua ROMTELECOM, puteţi face o donaţie de 10 euro la numărul de teledon 0900.900.080.
Pentru mai multe informaţii, tatăl lui Cosmin poate fi contactat la telefon 0766.246.317

×
Subiecte în articol: trup,minte,suflet