Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Legea privind insolvenţa personală, menită să-i protejeze pe datornici faţă de executările silite, are - pe hârtie - două opţiuni: redresarea financiară cu plata eşalonată a datoriilor sau falimentul direct, cu scoaterea la licitaţie a averii vandabile a persoanei intrate în incapacitate de plată. Dar deocamdată, la doi ani după intrarea în vigoare, legea respectivă nu se poate aplica decât într-un singur sens: falimentul debitorului. Redresarea financiară (insolvenţa) încă nu se poate obţine din cauza lipsei procedurilor şi a instituţiilor specifice acestei operaţiuni. Iar România are 13 persoane care şi-au cerut falimentul.
Pe scurt, pentru a scăpa de executarea silită a averii (sau chiar locuinţei), datornicii au următoarele opţiuni:
1. Insolvența pe baza planului de rambursare a datoriilor, prin eșalonare, pe o perioadă mai lungă (5, maximum 6 ani), care se realizează la Comisia de Insolvență aflată sub coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC)
2. Falimentul, adică lichidarea activelor vandabile, procedură care se realizează la instanța judecătorească competentă, debitorul nemaiputând exercita un drept asupra bunurilor ce urmează a fi valorificate
3. Procedura simplificată de insolvență, atunci când datoriile nu depășesc 10 salarii minime pe economie.
Ce (nu) pot face românii
„Chiar dacă au trecut deja doi ani (împliniţi în ianuarie 2020) de la intrarea în vigoare a Legii 151/2015 privind insolvenţa persoanelor fizice, românii nu pot opta pentru varianta redresării cu plan de rambursare a datoriilor. Pot doar să opteze pentru falimentul personal, şi sunt doar câţiva - 13 la număr - români care şi-au cerut şi obţinut falimentul”, a declarat pentru Jurnalul Vasile Godîncă-Herlea, expert în insolvenţă şi cofondator al companiei Impetum Group. „Cei mai mulţi dintre aceşti oameni au construit blocuri de locuinţe pe persoană fizică şi au vândut apoi fiecare locuinţă în parte, crezând că beneficiază de cota redusă de TVA, dar ulterior ANAF le-a cerut retroactiv taxe pentru aceste tranzacţii. Sumele astfel acumulate ca datorii la buget au fost extrem de mari, aşa încât investitorii şi-au cerut şi falimentul, tot pe persoană fizică. Normal era ca ei să obţină insolvenţa, cu rambursarea eşalonată a datoriilor, dar din cauza lipsei instituţiilor şi procedurilor aferente, tot ce au putut obţine a fost falimentul personal”, a mai spus expertul.
Potrivit legislaţiei în vigoare, la procedura insolvenţei prin lichidarea de active (faliment) se ajunge „dacă situaţia financiară a persoanei respective este complet compromisă sau dacă cererea sa de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor a fost respinsă”. Şi de această dată (ca în cazul insolvenţei), executările silite care vizează persoana fizică vor fi suspendate, însă numai după ce instanţa a admis intrarea în insolvenţă. După deschiderea procedurii, datornicul nu îşi mai poate exercita dreptul de dispoziţie asupra bunurilor şi veniturilor urmăribile din averea sa. Lichidatorul procedurii va analiza care sunt datoriile persoanei fizice şi va face inventarul bunurilor sale pentru a stabili cum se vor acoperi datoriile. Lichidatorul poate vinde toate bunurile urmăribile ale datornicului”.
Citește pe Antena3.ro
Plafonul datoriilor a urcat în 2020
Plafonul de îndatorare, atât pentru insolvenţa personală cât şi pentru faliment, este cel puţin egal cu valoarea-prag de 15 salarii minime pe economie. Astfel că, odată cu majorarea salariului minim la 2.230 de lei, începând de la 1 ianuarie 2020 plafonul respectiv a urcat la 33.450 de lei (2.230 x 15), reiese din normativele actuale.
La nivel european, în Cehia există 3,42 solicitări de faliment la 1.000 de locuitori; în Germania sunt 1,01 solicitări la 1.000 de locuitori, iar în Franța - 3,37 solicitări la 1.000 de locuitori.
Pentru a obţine eşalonarea datoriilor, debitorul trebuie să se adreseze unei comisii de insolvenţă, pe când falimentul se declară direct la un judecător
