O zi importanta a calendarului popular al romanilor este Sarbatoarea de Armindeni, tinuta in cele mai multe zone din tara la 1 mai. Relicte ale unor ritualuri magice de fertilitate si belsug situeaza aceasta sarbatoare sub semnul unei stravechi divinitati a vegetatiei, substitutul acesteia fiind Armindenul, reprezentat printr-un un pom curatat de crengi si impodobit cu flori si spice de grau sau prin ramurile infrunzite, puse cu scop apotropaic la intrarea in curte, in casa, in grajd. In unele sate se impodobesc cu crengi de mesteacan portile caselor unde sunt fete de maritat, in altele se organizeaza adevarate serbari campenesti, iar oamenii poarta la ei frunze de pelin pentru a alunga strigoii, ielele si duhurile rele. Ziua este considerata “incepatorea verii' si se tine pentru odihna pamantului, pentru inmultirea turmelor, pentru ca oamenii “sa intre cu sanatate in vara'. Astazi se bea vin rosu cu pelin pentru a fi “puternic si rumen in obraji' si pentru ca de multe ori s-a intrecut masura, i s-a mai spus pe langa “Ziua Pelinului' si “Ziua Betivilor'.
Chiar daca obiceiul “Armindenul' vine din stravechime, se regaseste si in povestirile crestine care evoca prigonirea lui Iisus. Se spune ca atunci cand oamenii lui Irod incepusera sa omoare copiii, puneau cate o ramura verde la poarta pentru a sti de unde sa continue macelul. A doua zi insa, la toate portile caselor au aparut crengute inverzite, iar Irod n-a mai stiut unde sa-l caute pe pruncul Iisus.
In satele noastre, creanga poarta numele de “Steag', “Sanjor', “Prepeleac', “Armindean', “Lemn' sau “Stalpar', este taiata intotdeauna de un barbat si, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, constituie “un substitut al zeului vegetatiei, protector al vitelor, cailor si holdelor semanate'. In unele zone se ridica in mijlocul satului un copac sau o prajina impodobita, amintind de cultul stravechi al arborilor totemici. Vorbim, de fapt, despre o reprezentare arhaica a unui prototip universal – “Pomul Vietii'. I se mai spune si “Copacul lui Mai' sau “Arbore de Mai' si, prin confectionarea lui, omul are posibilitatea de a participarea la reinvierea vegetatiei, a vietii si a lumii.
“Ziua de Arminden' sau “Ziua Pelinului' se sarbatoreste in Transilvania, Banat, Bucovina si Moldova la 1 mai, in Tara Lapusului de Rusalii, in Muntenia si Oltenia pe 23 aprilie, de Sangiorz. Asa cum am vazut, pe langa impodobirea cu ramuri verzi, Armindenul aducea si organizarea de petreceri campenesti la care se bea vin rosu amestecat cu pelin, pentru schimbarea sangelui si apararea de boli. In vechime, cea mai temuta dintre ele, ciuma, putea fi alungata doar in aceasta zi si numai cu frunza de pelin: Frunza verde de pelin/ Iata-ne la Armendin,/ Beau mesenii si mananca,/ Si de ciuma nu li-i frica! (S. Florea Marian, 1899)
De ziua lui, pelinul se poarta la palarie, la brau sau in san, se pune la icoana, la fereastra, in asternuturi si sub prag. Pelinul este o planta magica, apotropaica, folosita frecvent in farmacopeea populara. Cules de descantatoare la date si ore bine definite, in locuri tainice si intr-un cadru ritualic consacrat, pelinul vindeca frigurile, durerile de stomac, de cap, de masele, tusea, umflaturile, bolile de ochi, precum si stari ce nu pot fi explicate precum “luatul din Calus' sau “luatul din Rusalii'. Fermecatoarele fac din el maturi pentru a le folosi la “vrajile de intors ursitul' si de “alungat boala'. Acesta nu trebuie confundat cu “pelinul-de-maturi', numit si “pelinul-de-pureci' sau “pelin-prost', din care oamenii fac maturi pentru a-si matura casele.