Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când dorul ne poartă spre Ardeal, cântecul lui Ioan Bocşa ne mângâie inimile, devine panaceu. Cine n-a ascultat vreodată “Ană, zorile se varsă” şi cine nu i-a ascultat colindele rostite solemn, încât urarea să ajungă în sufletele celor colindaţi? Născut în prag de colind, la 13 decembrie 1947, interpretul de muzică tradiţională şi profesorul universitar doctor Ioan Bocşa, îşi sărbătoreşte sâmbătă ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Am reuşit să culeg din teren peste 2000 de colinde!”
Primul cântec învăţat era o colindă
A văzut lumina zilei într-un sat din Transilvania, unde datinile de Crăciun aveau propria rânduială: “Satul în care m-am născut, Oarda de jos, datorită apropierii de oraş (4 km până la Alba Iulia), pe de o parte se încadra în rânduielile satului transilvan, pe de altă parte, era supus influienţelor urbane. Crăciunul, însă, era respectat cu sfinţenie. Îmi aduc aminte de miracolul colindatului încă de la vârsta de 4-5 ani când mergeam cu părinţii la câteva rude mai apropiate. Mi-au rămas întipărite în minte şi suflet scârţâitul zăpezii, emoţia cu care colindam afară, la fereastră şi grupurile de colindători care se auzeau mai aproape sau mai departe, unite ca într-o muzică cerească. Primul cântec de care îmi aduc aminte era tot o colindă: «Nu dormiţi în astă seară», cântată de către tatăl meu. De altfel, este şi primul cântec pe care l-am învăţat.”
Cântecul i s-a cuibărit de atunci în suflet, unde şi-a făcut sălaş pentru totdeauna. “De cântat, am cântat de când mă ştiu. Pe scenă, de la vârsta de 7 ani, urmând apoi tot felul de concursuri şcolare. În timpul facultăţii, am cântat în Ansamblul Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, alături de Dumitru Fărcaş, de care mă leagă, de atunci, o prietenie constantă. În «liga profesionistă» a interpreţilor de folclor am intrat în anii ’80, menţinându-mă până în prezent”, îşi aminteşte interpretul de folclor.
Profesor universitar doctor, conducător de doctorat în specialitatea entomuzicologie în cadrul Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, Ioan Bocşa desfăşoară o bogată activitate de cercetare. Tatăl domniei-sale, de asemenea, dascăl, l-a îndemnat să nu se îndepărteze de profesia didactică. “Îmi amintesc foarte bine un moment din viaţă. Era anul 1992. Lucrasem în învăţământ peste 20 de ani, din care 16 ani ca inspector şcolar. Luat de valul marilor schimbări de sistem, am deschis în Alba Iulia un magazin de încălţăminte. Afacerea mergea «brici», solicitările ca şi interpret, de asemenea. Eram, cu alte cuvinte, un om făcut şi, ca atare, preocupările mele majore erau legate mai mult de scenă şi de comerţ. În acest moment a intervenit tatăl meu (eu credeam că era foarte mândru de realizările mele) şi mi-a spus: «Măi copile (aveam 45 de ani), nu te îndepărta de şcoală!». După un an, am mers ca şi cadru didactic colaborator la Academia de Muzică «Gheorghe Dima» din Cluj-Napoca şi acolo am rămas (adică aici). În momentul de faţă sunt prof. univ. dr. şi conduc în această instituţie Modulul de muzică vocală tradiţională”.
Profesorul Ioan Bocşa îşi îndeamnă discipolii spre cercetare, spre cunoaşterea tainelor satului românesc şi, mai ales, să cânte în stil propriu, fără să imite. “Studenţilor, am încercat, înainte de toate, să le insuflu dragostea şi respectul pentru folclor şi pentru oamenii care încă îl mai practică. I-am implicat în munca de cercetare în teren, ajutându-i să cunoască «din interior» universul satului românesc. Îi încurajez pe cei care au calităţi şi veleităţi solistice, oferindu-le sprijin şi ferindu-i de «rătăcirile» inerente vârstei. Cineva, cu naivitate, m-a întebat odată: «Acolo, la Academie, îi înveţi să cânte ca tine?» I-am răspuns: «Nu, îi ajut şi îi învăţ să cânte ca ei!»
Ioan Bocşa a cuprins în două volume 1484 de colinde cu text şi melodie. Este, totodată, autorul a două volume “Colinde româneşti”, pentru a care a primit premiul Academiei Române. A realizat, de asemenea, şi numeroase albume pe care strălucesc alese colinde tradiţionale. Ce funcţie are astăzi colindul? “Din păcate, în majoritatea locurilor, colindatul şi-a pierdut funcţia lui principală – cea de urare înaltă, cedând locul laturii spectaculare şi de divertisment, într-un cuvânt, devenind, în cele mai multe cazuri, motiv de petrecere. Spre bucuria noastră, există şi o seamă de sate unde colindatul se practică încă după reguli şi ritualuri străvechi. Pe parcursul câtorva zeci de ani, am reuşit să culeg din teren peste două mii de colinde. Tipărirea şi cuprinderea acestora în câteva volume constituie o formă de salvare a acestui real tezaur imaterial. Împreună cu Ansamblul de Muzică Tradiţională Românească ”Icoane” am înregistrat patru CD-uri de Colinde Transilvane. Aducerea colindelor în scenă, în faţa marelui public, o consider o acţiune pozitivă, de păstrare şi de restituire a acestor valori. În acest sens, în data se 22 decembrie vom susţine la Ateneul Român un Concert de iarnă – Colinde şi cântece rituale din Transilvania”, subliniază Ioan Bocşa.
“Cele mai mari împliniri, ca om, sunt copiii, iar ca artist, dascăl şi cercetător, mi-am păstrat coloana vertebrală dreaptă, lăsând totodată urme pe acest pământ prin CD-uri, cărţi şi Ansamblul de Muzică Tradiţională Românească «Icoane»”, explică Ioan Bocşa, menţionând totodată: “Am avut şi am o viaţă frumoasă, n-am făcut lucruri de care să-mi fie ruşine, am fost iubit, am cunoscut gloria, am avut o sănătate ce mi-a permis să muncesc «din greu» şi să trăiesc (tot «din greu»). Cititorilor, conaţionalilor şi tuturor celor ce au gânduri bune pentru români şi ROMÂNIA le doresc sărbători senine, liniştite, îmbelşugate şi fericite, alături de cei dragi. Noul an să ne aducă PACE şi SĂNĂTATE!”.
Citește pe Antena3.ro
