Babele lui Creangă, curioase ce o fi în lada cea frumoasă: o poveste de Dabija

Frumoase sunt spectacole montate de Alexandru Dabija după poveştile lui Ion Creangă! O dată cu “creaţia colectivă” intitulată “OO!”, având la bază “Punguţa cu doi bani” (producţie a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, cu premiera în noiembrie 2007), s-a văzut interesul publicului mare pentru moştenirea literară a povestitorului de la Humuleşti transpusă în contemporaneitate de Alexandru Dabija. Au confirmat acest lucru alte două spectacole aduse la rampă la ACT - “Absolut!” după “Ivan Turbincă” şi “Capra cu trei iezi – Studiu gastronomic”. În actuala stagiune, Dabija i-a bucurat pe spectatori cu încă “o creaţie colectivă” produsă la Teatrul Tineretului - “O... ladă”.

De o reprezentaţie a avut parte şi publicul bucureştean, marţi, 17 decembrie (la Teatrul Bulandra, Sala “Liviu Ciulei”). Scenariul este croit de această dată (text Genţiana Ionescu) din personaje din “OO!”, adică Moşul, Baba şi Cocoşul, personaje din “Fata babei şi fata moşneagului”, dar şi dintr-un alai de babe din satul românesc, luate în râs de creator, ridiculizate cu umor fin şi inteligenţă. Ceea ce apare în relief sunt deci personajele şi comportamentul lor.
 
De la “OO!” la “O... ladă” s-a trecut cu atentă inventivitate. Povestea este reinterpretată într-un stil aparte, propriu desigur lui Alexandru Dabija, cu participarea, implicită, activă şi amuzată a talentaţilor actori şi actriţe din trupa nemţeană. În compoziţia spectacolului intră şi un ingredient care dă savoare deplină – cântece scrise de Ada Milea, iar corul babelor le cântă frumos, cu atitudine.

Cum începe “O... ladă”? Păi cu moartea Moşului din “OO!”, adică din “Punguţa cu doi bani”. Răposatul e pe năsălie, iar babele au venit să-l pregătească pentru ultimul drum, să-l bocească, adunându-se în priveghi. Dar vine să-şi ia rămas bun şi Cocoşul, acum orfan, cel care l-a îmbogăţit pe Moş, averea fiind-i lăsată moştenire Babei (sărmanul Cocoş speră ca văduva bogată să-i dea şi lui nişte ouă). Vin la priveghi şi Baba şi Fata ei slută, rea şi leneşă – Mireluţa, vin Moşul şi Fata lui bună, cuminte, harnică – Anişoara. Şi ce e la gura babelor, ehe! Este inventată o povestitoare pentru a ne introduce în aventurile celor două fete, care revin acasă cu câte o... ladă. Şi frumos mai cântă corul babelor: Toată lumea-i curioasă/ Ce-o fi-n lada cea frumoasă... Lada care “s-a făcut sicriu”. Şi “Lada” lui Dabija e cu dublu simbol: lada cu o comoară şi lada cu nenorociri.

Merită acest spectacol, cu atâta luciditate în conţinut, să fie prezentat oriunde în această ţară. E cu luciditate despre tot ce e trecător...