Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O bucată muzicală din anii '50, “Moliendo Café” (Măcinând cafeaua”), binecunoscută în lume, dă titlul celui mai recent spectacol semnat de Silviu Purcărete. Premiera a avut loc la 8 noiembrie, în deschiderea Festivalului “Eurothalia”, organizat de Teatrul German de Stat din Timişoara. E o creaţie non-verbală, cu aproape 40 de actori în scenă, gândită de Silviu Purcărete pentru a arăta un univers pe care l-a creat cafeaua – această licoare ce de fapt este, în opinia sa, “ceva absolut inutil”, dar de neevitat, asemuind-o cu teatrul.
Pentru a realiza spectacolul au fost unite două trupe din Timişoara: cea a Teatrului German de Stat şi cea a Teatrului Maghiar de Stat “Csiky Gergely”, care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi spaţiu. Lucrul a pornit ca un workshop, regizorul dându-le teme actorilor, iar ei au făcut propuneri. Au urmat multe exerciţii. Şi a ieşit un spectacol tipic stilului Silviu Purcărete. Spaţiul l-a gândit împreună cu scenograful Dragoş Buhagiar, fiind creat un decor simplu dar de o mare acurateţe artistică, poftindu-te într-o lume pe cât de reală, pe atât de magică.
Scena e împărţită de un zid transparent. Dincolo de ea e un personaj din altă lume, unul care are saci plini... E cafea. El stă acolo încercând să treacă dincoace... Dar dincoace e lumea astălaltă. Jocul fanteziei funcţionează minunat.
La mese servesc chelneri; sunt servite fel de fel de persoane – de la intelectuali la boschetari. E lumea cafenelelor de astăzi. Au venit aici fie pentru cafeaua “politică”, pentru cafeaua “erotică”, pentru cafeaua altor şi altor versiuni de acest fel. Aici se discută, au loc reglări de conturi, dispute de familie etc, etc. Doar cafeaua e prilej pentru orice: întâlnire cu o persoană dragă sau pentru discuţii fără sens, dar şi pentru meditaţii, bârfeli, mărturisiri... Şederea la o cafea îţi poate ordona gândurile, îţi provoacă idei... Aici e istoria, aburul cafelei ajungând parcă din secolele din urmă.
Pentru a reda viaţa în cafenea era nevoie de o muzică pe potrivă. Şi asta a venit, cum se spune, pe felia compozitorului Vasile Şirli, pentru care ideea acestui spectacol a fost o bucurie, după cum mi-a mărturisit.
Ştiind de temele lui Silviu Purcărete, a găsit inspiraţie chiar în centrul Timişoarei, amintindu-şi de o cafenea de aici, de mirosul cafelei, căci în acest oraş el şi-a început studiile, la Liceul de muzică şi artele plastice, în 1959. Era copil, iar prima cafenea nu poate fi uitată, chiar dacă nu îi plăcuse gustul amar al băuturii miraculoase despre care vorbeau toţi cu patimă. A trăit în familie cu mitul cafelei, bunicii săi fiind macedoneni, născuţi în nordul Greciei.
Pentru a scrie muzica la un astfel de spectacol trebuia să cunoască şi istoria cafelei, a celebrelor cafenele – fie din Viena, Paris, Moscova sau din oraşe ale Americii Latine, la care face cumva trimitere spectacolul.
“Atunci când am scris, mărturisesc că nu aveam deloc arome de cafea, ci aveam ritmuri, aveam o anumită dinamică. Ideea era să fac o muzică utilă pentru acest tip de spectacol, plecat de la exerciţii, de la un workshop, de la un atelier de creaţie pentru care am vrut să dau mijloace regizorului. Am început repetiţiile muzicale prevenind pe toţi că vor trebui să înveţe tot ceea ce se cântă, că vor fi şi muzici instrumentale bineînţeles, dar cele vocale sunt mai greu de învăţat”, a mărturisit compozitorul. Da, actorii cântă. Există şi o pianistă în scenă, dar şi un saxofonist.
Ce e textul? Sunt pretexte. Vasile Şirli şi-a dat singur teme. Şi-a propus să aducă un omagiu cafelei, indiferent din ce ţară provine. A fost “un joc”. Apoi ne-a mai spus că pentru a aduce omagiu Franţei, cafenelelor de pe Sant Germain des Prés, a făcut “o scurtătură între Brigitte Bardot, Paris şi epoca anilor '50-'60”. Şi cum nu se putea aduce Sartre sau Simone de Beauvoir, a fost adusă astfel Brigitte Bardot. Vasile Şirli a luat titlurile cântecelor acestei artiste – şi ea a cântat multe - le-a înşirat... La un moment dat, când în spectacol se cântă în franceză, textul reprezintă titlurile cântecelor lui Brigitte Bardot, “fără nici un fel de prelucrare”. Se cântă şi o frumoasă romanţă rusească, scrisă de Dunaievski, există şi citate din “Moliendo Café”. Există şi referinţe la “Zece negri mititei” cu muzica respectivă. La toate acestea se adaugă muzica originală.
“Aveam nevoie de o rupere de ritm, de o culoare anume a spectacolului. Este interesant că în ultimii ani nu mai beau, decât expreso fără cofeină, dar este aroma care mă interesează, este o anumită lume, este acest rol pe care cafeaua îl are de a apropia oamenii”, a mai spus Vasile Şirli.
Despre acest spectacol, directorul Teatrului German de Stat, Lucian Vărşăndan, ne-a spus că este “o premieră din mai multe puncte de vedere”: este prima colaborare cu regizorul Silviu Purcărete; e pentru prima dată când cele două companii cu un sediu comun au realizat împreună un proiect.
Iar noi vă recomandam să “frecventaţi” cafeneaua lui Purcărete!
