Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se discută, îndelung și cu mult aplomb, despre intenția lui Victor Ponta de a pune bazele unei fundații care ar urma să aibă ca principal obiectiv studierea rolului major al României în arealul Mării Negre. Și, din păcate, ca mai de fiecare dată atunci când este vorba despre un proiect ambițios, criticaștri cu ziua nu au ceva de reproșat nu în ceea ce privește obiectivele și substanța respectivului proiect, ci se arată deranjați doar atunci când află cine sunt inițiatorii săi.
Iar dacă se mai întâmplă și ca printre inițiatori să se afle o persoană cu care, dintr-un motiv sau altul, respectivii criticaștri se află într-o contradicție(antagonistă sau ne-antagonistă, după caz) atunci să te ții scenarii catastrofice și zvonuri despre niște amenințări cu excomunicarea!
Așa încât nici nu trebuie să ne mire prea mult sterilele controverse pe care le-a iscat și pe care continuă să le alimenteze intenția fostului lider de partid și fost prim ministru, Victor Ponta, de a constitui o fundație științifică pe care unii răspândaci de profesie și vigilenți de ocazie au răstălmăcit-o ca fiind nici mai mult nici mai puțin decât o veninoasă tentativă de subminare a unității partidului de la conducerea căruia acesta a plecat după ce pierduse alegerile pentru președinția României.
Pe bună dreptate, colegul nostru Dan Constantin a atras luarea aminte asupra câștigurilor importante pe care factorul politic le-ar putea avea dacă se va dovedi receptiv la ceea ce îi sugerează cercetările întreprinse în cadrul unor asemenea fundații. Dând, în sprijinul acestei foarte corecte afirmații exemplul pe care și eu îl socotesc a fi cel mai potrivit, cel al Fundației Europene Titulescu, al cărei președinte și mentor este, încă de la înființarea sa, profesorul Adrian Năstase.
Dacă, însă, decidenți politici pot sau vor să țină cont de alternativele, de evaluările și de sugestiile pe care le oferă studiile realizate de asemenea fundații, asta este de-acum o cu totul altă chestiune. Care, vrem sau nu vrem, ne aduce aminte de preceptul clasic: <
Revenind la proiectul fundației pe care vrea să o pună în act Victor Ponta trebuie să spun că, poate, multe dintre aceste frisoane și contestări ar fi fost temperate dacă inițiatorii respectivului proiect ar fi făcut publice câteva elemente sale semnificative, câteva teme de studiu sau obiective de etapă. Nu spun că, după publicate acestor date, controversele și chiar răstălmăcirile ar fi dispărut peste noapte, dar, cu siguranță, efectul lor în spațiul public ar fi fost, cu siguranță, atenuat.
Cât privește posibilele delimitări în plan strict conceptual, al construcției ideatice, în raport cu ceea ce și-ar dori să realizeze fundația lui Victor Ponta, constat că, deocamdată, singurul semnal a venit –cu mai bine de un deceniu în urmă, însă- de la Traian Băsescu. Este vorba, după cum probabil ați ghicit, la faimoasa-i zicere cum că Marea Neagră este lac rusesc.
Drept pentru care, până când nu vom avea știință despre alternative viabile și credibile la viitoarele elaborări ale fundației pe care o va lansa Victor Ponta, îmi rezerv dreptul de rămâne la părerea că toate controverse care nu vizează decât persoana inițiatorului acestei fundații și pe cei care și-au făcut publică susținerea pentru proiect nu trec și nici nu au șanse să treacă de baremul pe care l-a bătut în cuie vorbele Amiralului Dezastrului Național.
