Adevărata „Campanie electorală in JUSTIȚIE”

Au stârnit- pe bună dreptate- nedumeriri și controverse declarațiile șefului Cancelariei prezidențiale, Dan Mihalache, referitoare la niște “anumite dubii” pe care domnia sa le are asupra capacității CSAT de a verifica dacă există ofițeri acoperiți în magistratură. Nu același lucru l-am putea spune și despre o altă idee pe care o găsim în aceeași declarație a înaltului demnitar și anume că domnia sa are sentimentul că, în justiție, “cineva este în campanie electorală pe această temă”. Idee incitantă și de reală actualitate.

Nu cred că este cineva într-atât de naiv încât să presupună că distinsul sfetnic al președintelui tuturor românilor se referea la alegerile locale sau parlamentare care urmează să aibă loc la în acest an. Mai aproape de adevăr ar fi să credem că Dan Mihalache făcea vorbire la desemnarea, de către președintele Klaus Iohannis, a viitorilor șefi ai Parchetului General, respectiv DNA, eveniment care urmează să se petreacă într-un viitor relativ apropiat.
Numai că, știute fiind mecanismele prin care se ajunge la desemnarea șefilor sus-numitelor entități, îmi este greu să cred că, în declarația lui Dan Mihalache ar putea fi vorba doar despre anumite persoane care au intrat sau ar putea să intre în competiție. De aceea, cred că este mai bine să renunțăm la personalizarea discuției, adică la grila de selecție de genul “X contra Y”, și să mutăm discuția pornind de la cele două tendințe care se confruntă și se înfruntă. Bunăoară ar putea fi vorba despre tendința de a rămâne și pe mai departe la mentalitatea, ca și practica, de a-i păstra pe procurori în corpul magistraților, cât mai cu seamă de a le asigura acestora pârghiile de a fi acuzatori publici în procese cu o certă țintă politică. Aici fiind vorba, cum atât de sugestiv s-a exprimat cineva cu mai multă pricepere în materie decât subsemnatul, despre acei anumiți procurori “cu Traian Băsescu în suflet”.
Cât privește cea de a doua tendință, am în vedere condiția ca procurorii să nu mai facă parte din corpul magistraților, punând, astfel, capăt unei situații pe care a impus-o, la comanda politică a lui Traian Băsescu, procuroarea de lugubră faimă, Monica Macovei. Ceea ce nici nu s-a angajat să facă (și nici nu a făcut!) în decursul mandatului său ministerial, un alt procuror în cuget și în simțiri, Robert Cazanciuc.

M-am referit la menținerea procurorilor în corpul magistraților tocmai în ideea că o măsură care să repare ceea ce a decis în chip samavolnic procuroarea Monica Macovei s-ar înscrie în aria problematică mult mai amplă a apărării și garantării independenței justiției față de orice imixtiune sau, mai grav, de presiunile venite din partea mediului politic. Precizare cu atât mai necesară cu cât, în abordarea unora dintre actualii cârmuitori ai sistemului juridic, prin independența justiției se înțelege etichetarea și în final anihilarea oricărei încercări a parlamentului, a mediului academic sau a altor segmente reprezentative ale societății civile de a semnala gravele abuzuri care dăinuie în lumea justiției. Abuzuri strigătoare la cer de pe urma cărora visteria statului plătește din greu după ce asemenea sentințe au fost desființate, fără drept de apel, la CEDO.

Cât privește șansele ca dinspre partea Ministerului de Justiție să vină un semnal clar în ceea ce privește o reașezare a termenilor îmi este greu să cred că aceste șanse sunt temeinice, fie și luând în calcul subtil-echivoca exprimare doamnei ministru Raluca Prună referitoare la o nouă numire a Laurei Codruța Kovesi la comanda DNA. Deși, nu pot exclude nici ipoteza ca, deși atât titulara portofoliului justiției în cabinetul tehnocrat al lui Dacian Cioloș, cât și unii dintre adjuncții săi numiți în funcții nu de mult, provin din “pepiniera de cadre” a Monicăi Macovei, domniile lor ar putea să ne facă dovada că au uitat lecția lugubrei lor magistrate și magistre…

Cât privește subiectul care revine cu o semnificativă frecvență în discuție - dacă Laura Codruța Kovesi va fi sau nu va fi reinvestită la cârma DNA? -, aici cred că nu doar persoana doamnei de fier a justiției carpato-pontico-dâmbovițeane contează. Contează numai dacă procedurile și practicile puse în act sub ocârmuirea sa vor continua. Mai pe șleau spus dacă DNA va mai opera și mai departe potrivit devizei: pentru unii-mumă, pentru alții-ciumă!
Firește, nu poate și nici nu trebuie să fie omisă din calcule sumedenia de medalii și de ordine pe care domnia sa le-a primit și le primește în semn al înaltei sale recunoașteri europene și internaționale. Cărora li s-a adăugat, în aceste zile, Premiul ”Europeanul anului 2015” conferit de Reader*s Digest pentru”lupta curajoasă și susținută împotriva corupției”. Ca argument decisiv fiind invocat faptul că, sub conducerea Laurei Codruța Kovesi, DNA “a trimis în judecată un fost prim ministru și a pus sub acuzare zeci de procurori, judecători și magnați ai afacerilor”. Palmares relevant dar incomplet, zic eu, atâta vreme cât din el lipsesc și alte notabile performanțe ale DNA, cum ar fi ținerea sub cheie sau tărăgănarea la nesfârșit a unor dosare care îl privesc, direct sau prin asociere, pe fostul președinte Traian Băsescu și famiglia sa.

Așadar, șefi la PÎCCJ și la DNA într-un sistem de justiție independent și profesionist sau într-unul subordonat intereselor și comenzilor venite din partea clicilor politicianiste?- acestea sunt și trebuie să rămână cele două opțiuni în funcție de care se vor poziționa și se vor confrunta cele două tabere angajate în “campania electorală în justiție” la care făcea vorbire Dan Mihalache. Am spus “cele două tabere” fiindcă, de data asta, se aplică principiul “tertium non datur! “, despre care atât de bine ne învață știința logicii.
Firește, asta cu condiția ca aceste două instituții să fie și să rămână instituții ale statului de drept și nu ale statului de drepți! Statul strâmb al lui Traian Băsescu, lăsat moștenire legatarilor săi politico-ideologici.