Călcată în picioare, eleva n-a murit de foc

Piciorul drept îi e îmbrăcat în ghips, se sprijină pe o cârjă, iar cu partea dreaptă se reazemă de colega ei de bancă, Alexa. Andra Miron e o fată frumoasă, cu ochi senini de primăvară, deşi orice pas îi crispează obrazul, durerea fiind chinuitoare. Andra este elevă de liceu şi pentru prima dată s-a dus să asculte muzică cu mesaj la clubul care avea să devină rug în flăcări ucigaşe. Îmi povesteşte mie şi telespectatorilor Antenei Stars că nu a murit, n-a fost cotropită de flăcări fiindcă mulţimea a călcat-o în picioare. Peste Andra căzuseră o mulţime de tineri, îi mistuia focul, era un scut de oameni care nu lăsau să ajungă pălălaia la adolescenta culcată la podea şi acoperită de celelalte victime. N-a leşinat niciun moment, dar abia mai putea să respire din cauza muntelui de oameni căzuţi peste ea. Deodată, două mâini au apucat-o de braţul ieşit din grămada de oameni şi au tras-o afară, nu ştie cine sunt salvatorii vieţii ei. Pe trotuar a dat telefon celor cinci colegi cu care venise la concert, n-a răspuns decât unul, ceilalţi erau duşi în urlet de sirene spre spitale. Nu ştia cum să-i spună tatălui, ca să nu sufere un atac de cord; până la urmă l-a liniştit, medicii din spital i-au oblojit piciorul atins de vâlvătaie. Vrea să scrie o carte şi să devină regizoare. O mângâie pe frunte colegul de liceu, Daniel Badea. Se duc în Piaţa Universităţii, „vrem să se schimbe multe, ca să nu mai plece tinerii din ţară, noi ne iubim ţara şi vrem aici să ne punem gândurile să lucreze la maximum”. Deşi Ţara se află la grea intersecţie de destin, se clatină vecinii, privindu-i pe liceenii cu vis îndrăzneţ, simt că România nu va muri niciodată.