Căldură mare

Radiografie de moment:

1) Premierul Ponta forţează un concediu medical prelungit; totuşi, în plan politic, strategia „à la turque” are doar un efect paliativ şi nu face decât să amâne o inevitabilă agonie.

2) Parlamentul este, de aseme­nea, oficial în vacanţă; spun „oficial” pentru că, exceptând mici sincope, neoficial e de multă vreme.

3) Guvernul, în ansamblu, încă mai încearcă să pară viu, dar respiră deja letar­gic sub bagheta generalului... aşteaptă probabil, oficial, schimbarea gărzii. Spun, „ofici­al”, pentru că neoficial garda pare a se fi schimbat deja.

4) Din când în când, câte o nouă numire din garda veche, în câte o poziţie-cheie, pe ici, pe colo.

5) În plan extern, adoptarea euro în 2019 şi criza elenă, două puncte ultrasensibi­le, par a fi fost amânate pentru agenda politică a toamnei... deşi ar trebui să ne mobilizeze faptul că o ţară cu un PIB per capita dublu faţă de cel al României, o ţară în care pensia medie e de două ori mai mare decât sala­riul mediu net al românilor, gâ- fâie tare. Or fi dorind mai-marii să le judece pe toate la rece, acum e vară, e timpul siestei, e căldură mare...

În concluzie, România pare împărţită între somnul de frumuseţe al dezin­teresului (naţional) şi jocurile politice estivale de culise (uşor de pus în practică din moment ce actorii sunt şantajabili).

Pare ca şi cum România ar mai suferi o înfrângere, din nou fără a scoate vreo sabie din teacă. O frunză care pluteşte în vânt. Iar vântul convine: ridică praful, ţi-l bagă-n ochi... şi atunci „mise­rupismul” şi „potemkinismul” se disting mai greu.

Chiar dacă se zice că avem fix clasa politică pe care o merităm, sincer, nu sunt de acord. Totuşi, sper să ne facem cât mai repede bine.