Calomnia se întemeiază pe ignoranță

Pe vremea comunismului, Securitatea ajunsese să realizeze că cei care nu cântau în corul sistemului erau mai ușor și mai eficient neutralizați nu prin represiune efectivă, ceea ce risca să îi transforme în martiri, ci prin compromitere. “Înțelepciune” totalitară mai veche, de sorginte sovietică, spațiu în care s-a dezvoltat conceptul de kompromat. Iar perversiunea ajunsese atât de mare încât Securitatea se folosea, pentru scopurile ei, chiar de aversiunea tot mai accentuată a populației față de ea.

Astfel, s-a încercat compromiterea disidenților și spiritelor independente considerate cele mai periculoase chiar prin lansarea de zvonuri privind colaborarea acestora cu Securitatea. Scopul fiind distrugerea sprijinului popular intern de care se bucurau acești oameni, dar și a suportului instituțiilor democratice externe. Dacă toți am fost securiști (începând cu cei mai buni dintre noi), atunci e ca și cum nimeni n-a fost securist.  

Am remarcat că, din păcate, aceeași metodă a reînceput să fie folosită pentru compromiterea unora dintre membrii elitelor reale și funcționale ale României, cum ar fi cei din BNR. La care se adaugă schematisme ierarhice primitive despre cum o mână de oameni uniți de legături pseudo-“mistice” ar conduce singuri țara în beneficiul lor personal. Pe scurt, a reînviat obsesia ceaușistă cu “agenturili”.

Teoriile conspirației, în general, și calomniile publice întemeiate pe ele își trag sursa succesului în ignoranța publicului. Acolo unde e vorba de complexitate și nuanțe, mai ales în chestiuni tehnice și de reglaj fin, evident că e mult mai ușor, deși total lipsit de onestitate, să colportezi scenarii simplificatoare, generatoare de țapi ispășitori cu mare notorietate. Marea problemă este că, în acest fel, este terfelită reputația unor specialiști de top.

Tocmai de aceea asemenea teorii ale conspirației trebuie demontate cu promptitudine, prin educație solidă, autentică.