Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce euro s-a apropiat de 1,4 dolari, declaraţiile preşedintelui Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, l-a întors la 1,367. Nu e prima oară când pieţelor li se sugerează că peste acest nivel Europa pierde competitivitate, a spus-o mai întâi cancelarul german Angela Merkel. Însă criza din Ucraina a dat “aripi” euro, fiindcă UE a refuzat să ia măsuri foarte dure faţă de o Rusie de care e dependentă energetic. Iar Draghi a intervenit în momentul în care a văzut că un euro tare poate provoca la fel de multe pagube precum lipsa gazului rusesc.
Reiterez, euro a crescut pe imposibilitatea Europei de a pierde din criza ucraineană, ceea ce e o reacţie emoţională, nu economică, care aduce aminte de întărirea francului elveţian. Dar cum francul nu mai poate fi “utilizat”, fiindcă Banca Elveţiei are grijă să rămână devalorizat, s-a apreciat euro. Tendinţă ce s-a inversat însă după intervenţia verbală a preşedintelui BCE, care a aşezat dolarul pe un trend crescător ce poate continua dacă Rusia slăbeşte presiunea asupra Ucrainei şi nu vin date economice bune din Europa.
E adevărat că Rusia a semnat între timp o înţelegere cu China pentru furnizarea, din 2018, a 38 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, cu posibilitatea creşterii la 60 de miliarde. Şi, concomitent, a fost parafat un acord ruso - chinez de a creşte volumele de plăţi în monedele naţionale, în contextul în care produsele energetice sunt mărfuri tranzacţionate în dolari. Totuşi, aici e foarte importantă cantitatea. Rusia exportă către ţările Europei de patru ori mai mult gaz decât în China: 160 de miliarde de metri cubi anual. Dacă Moscova nu ar mai furniza gaz Europei, pe fondul conflictului din Ucraina, majorarea exporturilor către Beijing n-ar reuşi să compenseze pierderea. Din acest motiv, premierul rus, Dmitri Medvedev, ţine să liniştească UE. El a precizat pentru Bloomberg că livrările în Asia nu se vor realiza pe seama Europei.
Aşadar, discuţiile dintre Rusia cu China s-au derulat greoi şi chiar au fost în impas, pentru că probabil Republica Populară Chineză a cerut discounturi de preţ semnificative, chiar dacă e mai puţin industrializată decât UE. Cu alte cuvinte, deşi China are o populaţie mai numeroasă ca a Europei, mărfurile sale înglobează mai multă forţă de muncă şi mai puţin gaz. Iar Rusiei îi trebuie parteneri de afaceri puternic industrializaţi, nu care se bazează pe “tehnologia” braţelor. Ca o altă ţară sau zonă să poată înlocui UE ar trebui să aibă aceeaşi structură economică şi ar fi de preferat ca gazul să nu tranziteze Ucraina, care datorează Gazprom peste două miliarde de dolari pentru livrări efectuate, dar neachitate.
Iată însă de ce Rusia pare să facă un pas înapoi în chestiunea ucraineană şi de ce dolarul intră pe trendul de apreciere. Considerentele economice par a se repune pe tapet, în paralel cu o poziţie mai puţin dură a Rusiei. Singurul element ce ar putea provoca o nouă reacţie emoţională, care să întărească euro, ar fi mutarea vârfului de lance în conflictul ucrainean din România în Turcia - stat care e membru NATO, dar nu face parte din UE.
