Cu pixul prin scenarii

Sunt păreri că scenariile propuse de scriitori sunt tabu, nimeni nu are voie să modifice ceva, scenariile deja aprobate devin un fel de biblie de neatins. Alţii emit teoria că scenariul de film este ceva viu, în mişcare, ca atare, în timpul filmărilor pot interveni schimbări în scriitura iniţială ca urmare a unor idei inspirate venite de la regizori sau de la actorii cu roluri principale. Unii autori de scenarii, în special literaţii cu notorietate, nu acceptă să se modifice nicio virgulă. Totuşi există şi situaţii când chiar prozatori de neclintit în intangibilitatea scriiturii lor au zis “da”, dacă schimbarea era de efect. Astfel, Eugen Barbu, personalitate de oţel şi foarte conştient de valoarea romanelor lui, a consimţit de câteva ori să modifice pasaje din scenariile proprii când aceste sugestii au venit de la fermecătorul Florin Piersic. Cu teribil lipici la cei din jur, Florin l-a vrăjit chiar pe Eugen Barbu reuşind să strecoare în scenariile filmelor istorice replici proprii drăguţe. De asemenea, vrăjitorul Florin a obţinut acceptul lui Barbu şi privind inserarea unor scene care-l puneau pe Piersic în valoare. La polul opus s-a plasat Titus Popovici, care s-a certat cu Sergiu Nicolaescu când acesta i-a sugerat să-l reînvie pe comisarul Miclovan, cel împuşcat la finalul peliculei de mare succes, “Cu mâinile curate”. Publicul cerea insistent ca seriile următoare să-l aibă în distribuţie pe comisar, însă intransigentul Titus Popovici a refuzat, aşa că următorul film, “Ultimul cartuş”, a fost doar cu Ilarion Ciobanu, comisarul comunist. Apoi, Sergiu Nicolaescu a triumfat şi a inventat în următoarele serii personajul la fel de cuceritor, comisarul Moldovan. O dispută a apărut şi în serialul de succes “Lumini şi umbre”, Ceauşescu a cerut tăierea scenelor cu patronul fabricii care venea la poarta meşterului valoros şi-i dăruia de ziua lui un ceas. Regizorul Blaier a refuzat cenzura şi a recurs la demisie. Florin Condurăţeanu