D'ale studenţiei, d'ale actoriei

Încurcate, cu multe meandre, sunt căile Domnului... între studenţie şi scenă. Unii ajung personalităţi cu lipici pe scenă venind din familii de actori, alţii strălucesc pe scenă coborâţi dintr-un sat uitat de lume. Nu există înghesuială mai mare de staruri în familie ca în viaţa lui Mihai Constantin. Este fiul unui uriaş al scenei şi ecranului, George Constantin, mamă îi este soprana de la Operă, Buciuceanu, iar mătuşă, sora mamei, Tamara Buciuceanu. Încă de student, Mihai a fost foarte reuşit în rolul elevului cam leneş, alergic şi corijent la matematică din „Liceenii”, cea care-l pica fiind mătuşica Tamara Buciuceanu, în rolul scorţoasei profesoare Isoscel. Mihai Constantin şi-a croit însă, prin propriile puteri, un drum de succes pe scenă, este unul dintre actorii apreciaţi. Tatăl celebru George Constantin a înţeles chemarea puternică spre meseria scenei din partea fiului, care era un elev silitor, cu note mari, şi chiar a purces să-l mediteze în vederea concursului de intrare la Facultatea de Teatru. Nu l-au ţinut nervii pe tată, pentru George Constantin nu exista decât ştacheta excelenţei, iar fiul Mihai era un începător. Aşa că l-a trimis să fie „antrenat” pentru dificilul examen de admitere la Teatru la unul dintre colegii de scenă, vestit în a şcolariza viitori studenţi ai scenei. Vasile Muraru şi Nae Lăzărescu erau denumiţi „fraţii siamezi ai râsului”. Vasile a pornit dintr-un sat din judeţul Neamţ, unde era poreclit „ţăranul cu bibliotecă” pentru pasiunea lui de a cumpăra literatură. Avea complexul de inferioritate adus de nasul lui mare, dar un actor bătrân i-a prezis că tocmai nasul agabaritic îi va aduce succes pe scenă şi în film. L-a fermecat la examenul de admitere la Teatru pe profesorul Dem Rădulescu şi l-a cooptat la clasa lui. Primul premiu Muraru l-a obţinut la concursul tinerilor actori şi studenţi la Teatru. A jucat într-o scenetă interpretând rolul unui miliţian, care se ascunsese în tufişurile din jurul unei poieni, pentru a-i prinde şi amenda pe excursioniştii care au mâncat merindele şi au aruncat gunoaiele în iarbă. Numai că actorii din rolurile turiştilor au înfulecat mezelurile şi au lăsat cojile de izbelişte. Lui Vasile Muraru i-a venit ideea de a amplifica hazul, şi miliţianul a ros toate cojile de salam pentru a recupera orice firimitură de mezel, scenă delicioasă, apreciată şi premiată.