Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În strictă conexiune cu mecanismul preţuri-salarii este ascunderea de către capitalul străin înainte de fiscalizare a grosului profiturilor realizate în România şi pierderea urmei lor prin externalizări camuflate. Să adăugăm mecanismul bancar în care băncile străine, confiscând monopolul în domeniu, practică cele mai înalte marje de dobânzi din lume, justificate neobrăzat cu „riscul de ţară”, cu toate că dau împrumuturile de aici şi nu din afara ţării şi nimeni nu le împiedică să plece dacă se simt ameninţate de un asemenea risc. Deci, condiţiile „totul pentru capitalul străin, nimic pentru România!” sunt pe deplin asigurate.
Si atunci de ce totuşi capitalul străin scoate la bătaie în continuare pe brokerul său principal – FMI?! Capitalul străin nu se mai arată mulţumit de rata din ultimul timp de extracţie de sevă economică din România. Realitatea este că s-a ajuns într-un moment nou. A trecut vremea când capitalul străin venea şi băga direct mâna în resursele ţării şi în activele statului. Si aceasta nu pentru că s-a trezit cumva vreun guvern sau vreun politician din România, ci doar pentru simplul fapt că resursele şi activele s-au terminat. Dacă le vor, noii capitalişti străini trebuie să le ia acum de la alţi capitalişti străini. Si aceştia nu le dau gratis precum statul român!
Trebuie trecut la alte forme de împilare, la alte gâturi de jugulat! Nu există alte gâturi decât cele ale populaţiei! Si brokerul FMI trebuie să fie prezent aici pentru a organiza împiIarea şi jugularea populaţiei. Încercările se lovesc de rămăşiţele celor trei piloni ai protecţiei sociale moştenite de la comunism: sistemul de sănătate, sistemul de pensii şi sistemul locativ şi al utilităţilor publice. Se poate lesne observa că sunt exact domeniile asupra cărora brokerii de la FMI/CE îşi îndreaptă atenţia. În sistemul de sănătate este impusă o abatere grosolană de la firea lucrurilor (organizarea acestuia fie în sistem bugetar fie în sistem de asigurări), miza fiind colectarea bugetară (obligatorie) a banului ca impozit şi cheltuirea sa, dimpotrivă, ca o contribuţie de asigurări, pentru a-l putea canaliza către companii străine şi pentru a-i scoate dintre beneficiari pe cei nevoiaşi. În ce priveşte pensiile, ideea este de a orienta banii colectaţi spre sistemele private (toate în mâna străinilor) şi de a face sistemul public de pensii mereu mai puţin costisitor (fapt ca şi realizat în ciuda deficitului actual al bugetului său, întrucât, potrivit înseşi legii contributivităţii care operează, sumele ce vor trebui alocate pensiilor se vor prăbuşi în curând, de îndată ce vor începe să iasă la pensie cei care lucrează de peste două decenii fără carte de muncă sau cu salarii derizorii pe cartea de muncă). În sfârşit, lovitura finală o vor primi românii de la scumpirea oribilă a utilităţilor (toate de asemenea în mâna unor companii străine) – proces în curs – care să-i oblige la vânzarea proprietăţilor pe care le au din timpul comunismului şi la transformarea lor în chiriaşi, la cheremul unor fonduri de investiţii străine deja pregătite pentru acest transfer.
Citește pe Antena3.ro
