Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu mai e demult un mister că notarii publici formează unul dintre cele mai închise și stricte oligopoluri create prin reglementări de stat. Accesul la profesie e restricționat, prin cote numerice, și se impune practicarea de tarife minime, ceea ce îngrădește o dată în plus concurența, în detrimentul clienților.
Tarifele notariale ar fi trebuit liberalizate încă din 2013, dar acest lucru s-a întâmplat doar pentru un număr limitat de tarife: lichida¬rea regimului matrimonial, convențiile matrimoniale și lichidarea regimului matrimoni¬al în cadrul succesiunilor. Și asta doar ca proiecte-pilot, în urma cărora Ministerul Justiției ar fi trebuit să propună extinderea liberalizării și la alte servicii notariale. Ceea ce nu s-a întâmplat.
În loc să propună ideea de bun-simț a liberalizării totale a pieței, doi parlamentari au depus un proiect de lege potrivit căruia singura entitate ce poate concura casta notarilor e... statul. Proiectul propune ca, pe lângă birouri notariale private, să existe și unul public, în care să lucreze un „notar public de stat”. În viziunea iniți¬atorilor, un notar de stat poate practica tarife minimale și să-i determine pe ceilalți notari să reducă onorariile.
Deci, în loc să elimine abuzivele tarife minime obligatorii și să permită concurența pe piață, statul se autopropune ca unic spărgător de oligopol, dar în aceeași limită protecționistă a tarifului minim. Pe scurt, statul apără în continuare existența oligopolului, doar că vrea să facă parte și el din acesta.
