Eroii nu te lasă să rătăceşti drumul

Mă aflam de 1 Decembrie lângă Monumentul Eroului Necunoscut. Mormântul celor care şi-au dat viaţa pentru ca Harta Ţării să rămână întreagă. Inima acestor milioane de eroi îngraşă Sfântul Pământ Românesc, „îşi scot străbunii degetele afară prin ghiocei, prin toporaşi”. Ne apără din înalt sufletul învăţătoarei slăbuţe, cu ochelari, care, în bubuitul tunurilor nemţeşti, la Mărăşeşti, s-a dus la general să-l roage să-i dea voie să atace cu plutonul ei. Generalul a spus: „Te ascult, domnişoară”, la care Ecaterina Teodoroiu a zâmbit trist: „Îmi spuneţi domnişoară, iar eu sunt rănită de două ori”. Ne protejea¬ză de sus şi sufletul lui Peneş Curcanul, plecat cu cei nouă săteni din Vaslui şi întors doar el, cu rana în pulpă, dar după ce cucerise Independenţa României. Ne ocroteşte de sus şi sufletul oşteanului erou care a ascuns capul lui Mihai Viteazul, măcelărit şi plimbat pe un cal, spre umilinţă, de duşmanii neamului nostru. Oşteanul brav a reuşit să transporte capul domnitorului la Mânăstirea Dealul de lângă Târgovişte. Ne arată calea şi sufletul fetiţei Măriuca, ucisă de gloan¬ţele năvălitorilor în nucul bunicului de unde le spunea soldaţilor români mişcările regimentelor nemţeşti. Simţi aripa sufletului băieţandrului care, pe 1 Decembrie, striga fericit pe străzi „Trăiască România Dodoloaţă!”. Simţi lângă flacăra veşnică a monumentului Eroului Necunoscut cum milioanele de inimi de ţărani, învăţători au murit pe front ca Ţara să rămână întreagă. Am simţit şi respiraţia frumoasă a sufletului moşului cu oile lui şi câinele bătrân pe care l-am întâlnit pe dealurile Mărăşeştiului-Mărăştiului. Mi-a povestit cum în nopţile cu lună, pe el, copilul, îl trezea bunicul să se târască printre tranşee şi să îngroape trupurile ostaşilor morţi pentru deviza „Pe-aici nu se trece!”. Doamne, ocroteşte-i pe români!