Eșecul puciului de budoar

Că vajnicilor opozanți de circumstanță le lipsește capacitatea de a propune proiecte viabile și fezabile pentru dezvoltarea durabilă a țării știm asta nu de ieri- de azi. După cum, la fel de bine știm că singura lor modalitate de a-și face publice opțiunile- care și câte or fi fiind și acelea?!- este huiduiala, acest mod primitiv și descalificant de exprimare pe care ideologul băsismo-iohanisismului,Gabriel Liiceanu,a ridicat-o la rang de drept democratic fundamental. Ceea ce s-a și demonstrat, cu vârf și îndesat, cu ocazia protestelor sorosisto-#rezistente, și ele fără substanță în condițiile în care lipsește cu desăvârșire orice alternativă viabilă în locul celei contestate.

 Dar că, la numai câteva zile de la împlinirea unui veac de la Marea Unirea Românilor cu Românii, niște personaje cu veleități de persoane publice, în frunte cu cei care se revendică a fi descendenți și continuatori a gloriosului Partid Liberal, unul dintre marii făuritori ai actului istoric de la 1 Decembrie 1918, s-au dedat, în Parlamentul țării, la acte de  crasă violență și de o vulgaritate intolerabilă, asta cu greu ne-am fi putut imagina! Am privit și eu, ieri, ca tot românul, mai întâi în direct și, mai pe seară, în reluare, secvențe în care autoproclamații lideri de opinie și purtători de mesaj ai ultra-sterilei opoziții îl forțau pe vicepreședintele Camerei Deputaților, Florin Iordache, să elibereze locul- și la propriu și la figurat!- și, după ce am reținut faptul că puciștii lui pește prăjit habar nu aveau de cum se poate face treaba asta în termenii prevăzuți de normele în vigoare, mi-am dat seama că ,de fapt, s-a acționat numai și numai în conformitate cu zicerea „scoală-te tu, ca să mă așez eu!” Zicere  care, după cum prea bine știm,făcea și face legea pe maidanele scumpei noastre patrii și în mediile interlope aferente.

 Nu m-a mirat, ca să fiu cinstit până la capăt, să o revăd printre protagoniști pe Raluca Turcan, ultra specializată întru ale recitativelor pe cât de sonore pe atât de lipsite de conținut. În schimb, am fost extrem de surprins să constat că în această horă jenantă s-a prins un distins universitar care a și acceptat să fie proclamat ca un fel de șef Camerei de către  insurgenți.(Din respect pentru domnia sa și pentru prestigioasa universitate al cărei rector este nu mai intru,acum, în amănunte.) După care, fiind noi țara care i-a dat omenirii pe Caragiale, Urmuz și Eugene Ionesco, insurgenții  au clamat demiterea lui Liviu Dragnea din funcția de președinte al Camerei Deputaților și înlcuirea acestuia cu …unul de-ai noștri.

 Că, până la urmă, mascarada s-a fâsăit într-un total ridicol, asta nici nu este de mare mirare. Mirarea mea și, sunt convins că nu numai a mea, vine din aceea că puciul de budoar și-a aflat aplaudacul suprem în președintele Klaus Iohannis. Care nu numai că i-a aplaudat dar i-a și chemat să continue până când guvernul în exercițiu va fi răsturnat. Mirare care, de fapt, nici nu trebuie să ne mai încerce dacă ne gândim că tot ieri, primul ministru Viorica Dăncilă și miniștrii cabinetului s-au aflat la Bruxelles pregătind ,efectiv, preluarea președinției rotative a Consiliului UE. Prilej cu care, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a spus, cu subiect și predicat, că România este foarte bine pregătită pentru a prelua acest foarte important mandat.

 Puneți, vă rog, față în față această declarație categoric pozitivă cu repetatele sloganuri debitate de Klaus Iohannis pe care, dacă ar trebui să îl credem, Guvernul nu este deloc pregătit pentru așa ceva, și atunci veți înțelege resorturile adevărate ale scandalului de drumul mare pe care l-au înscenat vajnicii huiduitori de drept comun și l-a aplaudat cu frenezie chiriașul din Dealul Cotrocenilor. Înțelegând, astfel,și  la ce cote a ajuns disperarea prezidențială în condițiile în care există certe șanse că guvernul României- guvern pe care tot într-un meschin acces de autoritarism, președintele îl vrea cu doi miniștri-cheie lipsă-, va face față examenului celor șase luni în care țara noastră deține președinția rotativă a Consiliului UE. Luni cu o agendă extrem de încărcată și în care, cu siguranță, campania electorală pentru alegerea viitorilor europarlamentari va atinge cote maxime de tensiune și confruntare.

Acestea au fost faptele! Urmează, acum, să vedem cum vor evolua lucrurile în zilele ce vin. Un lucru devine însă tot mai clar pentru orice om de bună credință și cu scaun la cap: dacă o vor mai ține în continuare tot așa nici PNL-ul și aliații săi nu vor avea teribile șanse la europarlamentare, dar nici președintele Klaus Iohannis nu se va vedea cu sacii în căruță la prezidențialele de la sfârșitul anului. Nu de alta, dar lumea s-a cam săturat de circotecă și vrea stabilitate și lucruri temeinice, făcute de oameni serioși.

 Așa că fosta-i, lele-huiduială, cât ai fost!