Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un excelent articol publicat în The Huffington Post, ediția britanică, de dr. Ion Jinga, acum ambasadorul României la ONU. Profund cunoscător al realităților din Uniunea Europeană, dar și din Marea Britanie, unde a avut mandat de ambasador într-o perioadă complicată, diplomatul construiește, sub titlul ,,Există viață și după Brexit”, o argumentație solidă pentru relațiile strânse care se vor dezvolta între cele două părți despărțite de un referendum pe muchie de cuțit. Autorul face trimitere la Jean Monnet, unul dintre părinții Europei Unite, care definea marea construcție politică europeană mereu întărită de lecțiile crizelor prin care a trecut. Lectura articolului domnului Jinga mi-a deschis poarta spre câteva comentarii pe marginea problemei în dezbatere.
Viziunea constructivă asupra episoadelor care sunt tratate de mulți politicieni drept fracturi ireparabile opune, în acest moment de tensiune, o soluție de abordare diferită a catastrofei bine vândute mediatic. Unii lideri europeni sunt tentați să cadă în plasa defetismului și să-și întărească pozițiile interne pedalând pe teza dezagregării Uniunii sau a fărâmițării ei în câteva regiuni. Adepții imploziei Europei la starea din anii 60 deschid drum și altor retrogradări în istoria recentă. Tensiunile interstatale, cu mici războaie reci, ar fi etapa firească pe tobogan. Dominația Statelor Unite, campioana democrației, ar deveni un pol al magnetului, iar celălalt pol de atracţie, Rusia. Locomotiva paneuropeană franco-germană ar avea astfel vagoane tot mai puține,, iar traseul magistralei, fără țintă.
Evident că un asemenea scenariu se alimentează din vocile naționalismului feroce, crescut pe o retorică antieuropeană, speculativă, cu stimularea spaimei față de contaminările de tot felul. Sub acest bombardament, societatea devine permeabilă la prostie și acceptă inepțiile ca adevăruri. Chiar și tânțarul Zika ajunge un armăsar în stare să dărâme Jocurile Olimpice. Pe plaiul natal, un dezinfectant demolează sistemul sanitar, iar un pitic dorește să salveze România plecând de la scorburile copacilor din Cișmigiu. Românii mai au ceva minte și sclipiri de geniu când privesc peste gard. Erdogan a declanșat la București un val de interes pentru romanele lui Pamuk. Scriitorul a primit Premiul Nobel pentru literatură acum zece ani. Nu sunt sigur că Erdogan va lua vreodată Nobelul pentru Pace, dar îi vom mulțumi că ne-a oferit Turcia lui Pamuk.
