Fiul lui Florică livrează “Ţigareta IT”

Principalul martor la vedere în Dosarul “Microsoft” este numitul Florică Claudiu. Pentru cine îşi mai aduce aminte de “Afacerea Ţigareta II”, personajul principal al dosarului a fost un general, numitul Gheorghe Florică. “Ţigareta” a zdruncinat regimul Constantinescu, aflat spre final. Florică, în momentul arestării, conducea Garda Financiară. Florică Claudiu este fiul generalului (r) Florică Gheorghe.

Dosarul Microsoft se vrea un berbec pus să lovească în primul rând în Victor Ponta, candidatul cel mai bine plasat în lupta electorală pentru preşedinţia României. Florică Claudiu livrează astfel o “Ţigaretă” în varianta IT.
Informaţiile difuzate cu mare largheţe de instituţia doamnei Kovesi Codruţa par să fie capitole într-un roman de ficţiune cu personaje reale. 

Partea lui Florică este scrisă însă cu mulţi ani în urmă. Ceea ce a primit presa la  mestecat reprezintă, în primul pachet, o ciorbă reîncălzită. Livrarea licenţelor şi a contractelor pentru pornirea programului  educaţional din perioada 2001-2004 au fost reclamate de fiul generalului Florică imediat după instalarea la putere a lui Băsescu. Faptele respective au fost cercetate de Curtea de Conturi, procurorii au închis însă dosarul, nimeni nu a ajuns să fie judecat. Este interesantă şi motivaţia justiţiară a lui Florică Claudiu. El lucra la Compaq, companie preluată de HP cu contracte cu tot. Florică nu şi-a găsit locul în noua echipă de conducere de la HP şi a plecat la Fujitsu Siemens. S-a zbătut să intre ca furnizor de echipamente IT în contractele aflate în derulare cu Ministerul Educaţiei, dar nu a reuşit. Delaţiunile din 2004 şi agitaţia în jurul oamenilor politici i-au adus “celebritate” în branşă.
Partea a doua a romanului scris de “Editura” DNA a plecat de la sesizarea Corpului de Control al Guvernului Ponta. Aici martorii sunt anonimi, Florică pare să fi ieşit din joc. Lucrurile se complică în seria a II-a a dosarului “Ţigareta IT” pentru oamenii lui Băsescu. Familia Cocoş şi Pinalti, miniştrii Vreme, Sandu, Funeriu, serviţi cu aşi de aur de un jucător de tenis sunt personajele cheie care trafichează  licenţele.

Ne aflăm în faţa unor acuze spectaculoase care trebuie şi probate.  Firmele au obligaţia să ţină arhive doar pentru zece ani, aşa încât acte originale există doar pentru perioada regimului Băsescu.

Procurorii pot cădea în capcana de a judeca realităţi vechi în condiţiile de azi, într-o industrie şi legislaţie care s-au schimbat radical. În plus, vârtejul stârnit va face mai mult rău decât dreptate. Deja industria IT este bulversată, companilie concurente vor să ia rapid locul celor “corupte” deliberat şi încă fără probe adjudecate în sentinţe judecătoreşti.

Există şi părerea că operaţiunea este menită să compromită rolul României de integrator pentru acţiunea de securizare informatică a Ucrainei. Firmele româneşti par de acum blocate la această afacere estimată în prima evaluare la 1 miliard de euro.

Cine are interesul să perturbe acţiunea pornită de NATO? Nici chiar Vocea Rusiei nu se întreabă.