Incompetenţa, virgula umană din propoziţiile fotbalului

Lifturile îşi fac de cap în fotbalul nostru domestic. Nu se mai lasă butonate. Circulă haotic, circulă la voia întâmplării, după cum tot la voia întâmplării este pusă şi virgula umană în propoziţiile fotbalului.

Lifturile îşi fac de cap în fotbalul nostru domestic. Nu se mai lasă butonate. Circulă haotic, circulă la voia întâmplării, după cum tot la voia întâmplării este pusă şi virgula umană în propoziţiile fotbalului. Aparent, nici ascensiunile şi nici căderile în gol nu mai pot fi argumentate logic. Rezultatele ultimei etape sunt desenate din nou într-un mare semn al mirării. Numai că mirarea este în acest caz egală cu prostia. Rezultatele slabe pe care le-au înregistrat fudulii campionatului nu sunt decât urmarea logică a faptului că vasta incompetenţă asupreşte profesionalismul.

Dinamo nu a fost în meciul de duminică egala constănţenilor. Dinamo a fost egală doar cu ea însăşi, a fost egală cu marea debandadă creată la echipă de fotolnicii din conducerea clubului. Dinamo a ajuns taraba la care belferesc nişte cioflingari. Mulţescu ar trebui plătit un an de zile de aici înainte chiar şi numai pentru adevărurile pe care le-a rostit, direct sau discret, după meci. A vorbit despre dezastrul negustoresc al campaniei de transferări, despre ingerinţele samsarilor din conducere în alcătuirea echipei, despre apăsarea pe care o exercită asupra jucătorilor neghiobia savantă a unor impostori. Borcea, bosumflat până la sinceritate, l-a acuzat pe Cornel Dinu că nu şi-a asumat responsabilitatea rezultatelor. Numai că această responsabilitate i-a fost furată lui Dinu tocmai de acel Borcea care răvăşeşte echipa precum găina grămada. Mulţescu a pus diagnostic bun situaţiei de la Dinamo, semn că ştie ce are de făcut pentru scoaterea pacientului din criză. Mă tem însă că nu va avea timp şi pentru rezolvarea perioadei de convalescenţă.

În grea suferinţă se află şi suporterii giuleşteni. Cu o singură excepţie: Marian Iancu. Patronul cu viză de flotant la Timişoara a speculat cu abilitate derapajele domnului George Copos şi tensiunile create artificial la echipă. Rapidul este un organism pretenţios, cu pretenţia autoregenerării. Refuză sistematic transplanturile cu rednici, taheri şi alţi stipendiaţi ai economiei de piaţă. La Rapid echipa există. Există şi suporteri construiţi din orgoliul identităţii inconfundabile. Când legătura dintre echipă şi suporteri nu va mai fi parazitată de intruşi, locul se va lumina. Abia atunci vom vedea Rapidul exprimându-se la valoarea sa reală.

Despre arbitraje nu mai vorbesc. Nu am competenţa lui Adrian Porumboiu, eleganţa lui Răzvan Luceascu şi nici talentul cu care Iuliu Mureşan îl interpretează pe Pinocchio.