“Iubiţi-vă pe tunuri”, dar l-a lovit obuzul

“Îmbrăţişaţi-vă, sărutaţi-vă şi, pentru că pământul e rece, iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde (...) Iubiţi-vă pe tunuri, concediaţi tunarii şi dezamorsaţi obuzele şi daţi-ne acest prim şi netrecător semn al păcii universale (...) Fie o dată pentru totdeauna a tinerilor iubirea pe tunuri!” Era un ger de îngheţase şi aerul, pe care aluneca însăşi respiraţia, era seara de Bobotează. La Librăria “Mihail Sadoveanu”, Adrian Păunescu îşi lansa volumul “Iubiţi-vă pe tunuri”. O mulţime de peste o mie de oameni, doritori să cumpere cartea caldă, se lăţise pe aproape tot carosabilul din faţa cinematografului Scala. Cei din “avanposturile” mulţimii apucaseră să obţină cartea de poezii, dar volumele se epuizaseră şi mulţimea se tălăzuia, spărgând chiar vitrinele. Adrian Păunescu se suise pe o masă şi anunţa că din tipografie soseşte încă un camion cu cărţi. Sutele multe de oameni scandau: ”Adriane, dă-ne cărţi!”. Uluitoare scandare, de regulă miile de oameni au strigat în pieţe de-a lungul istoriei “Pâine şi circ”. De astă dată, mulţimea de români scanda cu glasuri puternice că dorea poezie! În vacarmul acesta, dinspre strada Oneşti se văd girofarele coloanei cu Ceauşeştii, care plecau de la CC. Coloana ştabilor comunişti abia se strecoară pe singura bandă de circulaţie rămasă neocupată de miile de iubitori de poezie. Maşina Tovarăşului, “cel mai iubit fiu”, încetineşte mirată şi apoi ţâşneşte. Mi-am dat seama că Adrian Păunescu avea sentinţa semnată, cabinetele unu şi doi nu permiteau să se scandeze alte nume decât ale lor. De-acum era treaba activiştilor, a generalilor de securitate ca popularitatea celui care a scris “Sărut mâna, tatăl meu, sărut mâna, mama mea” să fie blocată. I s-a desfiinţat Cenaclul, a fost izgonit de la revista “Flacăra”, nu mai avea unde publica poeziile. Nu uitau activiştii poezia devastatoare care-i turba, “Analfabeţilor”. “V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx, să nu-i păstraţi în spirt învăţătura, şi voi într-una, fără să-l citiţi, îl pomeniţi până vă doare gura... Şi lumea nu se poate cuceri umflând la cifre şi mimând tumulturi, cu aroganţi şi trândavi doctoranzi, cu papagali care ţin loc de vulturi.”