Mălin Bot vrea să pună botniță în lumea cărților!

Înțeleg că a fost mare nevoie de scandalagiul Mălin Bot și a lui ceată atunci când Liviu Dragnea a mers la ÎCCJ, prea bine știut fiind faptul că fără asemenea rezistenți, neapărat și tineri frumoși și liberi, telejustiția   de larg consum nu și-ar mai avea sarea și piperul! Dar că de serviciile sale și ale co-beligeranților săi a fost nevoie și la Târgul de carte Gaudeamus, asta chiar că mi-a fost peste putință să cred. Spun că << mi-a fost>> pentru că, revăzând filmul evenimentelor, am ajuns la încheierea că era musai nevoie de serviciile sale.

Păi ia gândiți-vă și dumneavoastră ce ar fi fost dacă , la o manifestare de o asemenea ținută, s-ar fi discutat, cu calm, cu argumente și(de ce nu?) cu bună –credință despre noua carte a lui Dan Voiculescu? Carte în care se spun multe lucruri despre care ,unii sau alții, tare ar fi dorit să nu se discute. Și atunci cum se poate face treaba asta dacă nu interzicând difuzarea și, mai ales, discutarea cărții pe motiv că autorul ei este un penal?! Ceea ce, după cum se cunoaște, a fost și tema așa-zisului protest al lui Mălin Bot et comp. Protest este, totuși, elegant spus, insul respectiv nefăcând decât să debiteze, arogant și insolent, numai niște clișee care de-acum și-au trăit traiul. Dar, ce să facem? Până când atelierul de confecționat lozinci nu va scoate pe piață marfă nouă, ne mulțumim cu ce avem prin depozite...

Categoric, mai stilizată în expresie, dar, pe fond, la fel de intolerantă și de schematică în gândire, a fost și Lidia Bodea, director general al Editurii Humanitas, care și-a motivat demisia din Comitetul Director al Asociației Editorilor din România prin aceea că lansarea cărții lui Dan Voiculescu la Târgul Gaudeamus ar reprezenta << exprimarea urâțeniei în mijlocul unei mulțimi care a venit acolo pentru splendoare nu pentru abjecție>>.   

 Alegație cu care am putea să fim de acord, dar numai după ce ne precizăm termenii. Pentru că, dacă ne referim atât la noua carte a lui Dan Voiculescu cât și la temele pe care le abordează, frontal și cu argumente de necontestat, în luările lor de poziție publice, atât Adrian Năstase, cât și celelalte prestigioase personalități invitate să prezinte cartea la Târgul Gaudeamus, într-adevăr este vorba despre o  „urâțenie” și încă una revoltătoare, de netolerat. Ea constând în procesele cu o categorică încărcătură și finalitate politică instrumentate – împotriva lui Dan Voiculescu și a lui Adrian Năstase - la comanda Amiralului Dezastrului Național, Traian Băsescu. Și, mai departe, la criza gravă pe care o cunoaște lumea justiției, ceea ce tot a urâțenie aduce extrem de mult.

Nu vreau să spun, prin asta, că ideile, judecățile și concluziile pe care cititorul le va reține din cartea lui Dan Voiculescu sau din evaluările lui Adrian Năstase sunt deasupra oricărui examen critic și că ele nu pot fi contrazise. Dimpotrivă, mai ales cele care se referă la starea actuală a lumii justiției , la cauzele sale dar și la soluțiile pentru ieșirea din impas, trebuie să fie analizate în spațiul public și cunoscute de cât mai mulți cetățeni ai României, stat de drept și stat membru al Uniunii Europene și al Alianței Nord Atlantice. Dar asta nu se poate face decât în termenii unui real, consistent schimb de idei și în termeni civilizați, bine cumpăniți, exprimați fără constrângeri și fără tabu-uri definitive, irevocabile. Ceea ce, se vede treaba, nu le convine nici lui Mălin Bot și nici desantului său protestatar. De unde și umoarea neagră pe care a dejectat-o –și azi!- acest hiper-jenant profesionist al diversiunii și, mai nou, al botniței în lumea cărților.