x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Masacrele de la Treznea şi Ip nu sunt "unele, posibile, sensibilităţi"!

Masacrele de la Treznea şi Ip nu sunt "unele, posibile, sensibilităţi"!

de Serban Cionoff    |    15 Sep 2016   •   11:47
Masacrele de la Treznea şi Ip nu sunt "unele, posibile, sensibilităţi"!

Știam de multă vreme că suntem țara în care o minune nu ține decât trei zile, dar nu credeam că am ajuns până acolo încât ea, minunea, să țină doar câteva ore. Totuși, uite că am ajuns să vedem că se poate și mai rău!


Astfel, ieri dimineață, pe câteva canale a circulat informația că ambasadorul SUA la București, Hans G. Klemm, a fost invitat la Ministerul Afacerilor Externe al României pentru a avea o discuție cu  șeful diplomației române, Lazăr Comănescu, cu privire la vizita pe care a efectuat-o în județele Harghita și Covasna și, în special,  la fotografia în care domnul ambasador se afla în compania primarului municipiului Sfântu Gheorghe și a altor notabilități locale ținând în mână steagul Ținutului Secuiesc. Imagine pe care gazdele diplomatului american au publicat-o însoțită de un comentariu de o revoltătoare rea voință în care face vorbire la ,,simbolul lipsei de respect al autorităților față de comunitatea secuiască’’.   


Pe bună dreptate, o asemenea împrejurare a stârnit o puternică dezaprobare din partea unor prestigioase personalități ale vieții noastre publice, între care se remarcă prin fermitate și demnitate, reacția lui Adrian Năstase, a lui Șerban Nicolae, respectiv cea a lui Adrian Severin. În acest cadru, remarc atitudinea corectă și echilibrată promovată de canalul Antena 3, care a prezentat datele esențiale ale problemei, fără însă a face facile exerciții de retorică patriotardă.  


În această situație, trebuie să o spunem deschis, comunicatul de presă al ambasadei americane nu este pe deplin pe măsura așteptărilor noastre. Adică nu este un răspuns punctual, la obiect, în spiritul relațiilor de parteneriat, bazat pe respect reciproc și pe deplină încredere care există între României și Statele Unite ale Americii, stat - simbol al democrației moderne și marele nostru aliat strategic. Parteneriat strategic pentru secolul XXI consfințit prin Declarația comună semnată acum 5 ani de către România și Statele Unite ale Americii.


Tocmai de aceea am primit cu deplină satisfacție știrea despre invitarea ambasadorului Hans G. Klemm la ministerul român de externe, în vederea unei discuții cu ministrul Lazăr Comănescu. Iată- mi-am spus, avem o diplomație demnă, cu coloană vertebrală, care reacționează atunci când este cazul, indiferent cine ar fi cel în discuție! Din păcate, nu a foste să fie așa, pentru că, la scurtă vreme de la difuzarea știrii, un comunicat de presă al Ministerului Afacerilor Externe- care se dorea să facă anumite ,,precizări’’!- infirma  știrea  despre întâlnirea șefului diplomației române cu ambasadorul american. Comunicat care, cel puțin în prima sa parte, nu era decât o cuminte parafrază a comunicatului ambasadei americane, reluând și susținând ideea că această vizită a excelenței sale Hans G. Klemm ,,se înscrie în atribuțiile curente ale ambasadelor’’ etc. etc. etc.


 Dar nu de aici au plecat nemulțumirile noaste, ci de la faptul că în textul dat publicității de către MAE întâlnim următoarea formulare: ,,Asemenea vizite presupun inclusiv necesitatea  înțelegerii și luări în considerare a posibilității existenței unor sensibilități’’. Formulare care exprimă grija diplomației române de a nu folosi termeni categorici, drastici, sub impulsul emoțional dictat de gravitatea situației, dar care, din nefericire, este de neacceptat atâta vreme cât, în realitate este vorba despre dramele îngrozitoare care s-au petrecut în Transilvania cotropită de trupele horhyste cu exact 76 de ani în urmă. Mă refer, după cum este de înțeles, la masacrele de la Treznea- 9 septembrie 1940, Ip- 13/14 septembrie 1940, dar și alte crime abominabile, de neiertat, ale călăilor horthyști, cărora le-au căzut victime români și evrei, oameni nevinovați, lipsiți de apărare din această parte a țării noastre răpită prin odiosul Dictat de la Viena.


Pe bună dreptate se pune întrebarea dacă  ambasadorul Hans G. Klemm a fost informat  despre aceste răni mereu sângerânde din istoria dramatică a meleagurilor Transilvaniei, ca și despre nefericita coincidența a datelor acestor masacre și perioada vizitei sale în județele Harghita și Covasna? Răni pe care, desigur, fără voia sa, le-a însângerat, o dată mai mult, nu prin vizita pe care a făcut-o tocmai în aceste zile în județele Harghita și Covasna, ci prin modul murdar și perfid  în care apologeții iredentismului și ai segregaționismului s-au folosit de fotografia făcută la Sfântu Gheorghe!


Faptele sunt de-acum consumate, iar ambasadorul Statelor Unite ale Americii a revenit cu o nouă declarație mai puțin… tehnică, de o sinceritate demnă de remarcat. Așa încât  sunt întru totul de acord cu cei care spun că nu are rost să prelungim sau, mai rău, să amplificăm,  discuția pe acest subiect. Ceea ce nu însemnă că el este definitiv clasat. Dimpotrivă, acesta poate și trebuie să reprezinte un serios avertisment în legătură cu gravitatea consecințelor neintenționate ce decurg dintr-o asemenea împrejurare. În schimb, pentru nefericita formulare -,,posibilitatea existenței unor sensibilități’’- purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, dar și decidenții ministerului care au avizat publicarea  compunerii, merită un categoric vot de blam.


Susțin ideea aceasta chiar dacă, nu cu multă vreme în urmă, însuși premierul Dacian Cioloș a edictat că ,,țara și națiunea sunt noțiuni eminamente abstracte’’. De fapt, tocmai de aceea!

×