Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un angajat al Ambasadei Rusiei a lovit, aproape mortal, o tânără de 19 ani, în Bucureşti. Fata traversa pe trecerea de pietoni, convinsă fiind că zebra o protejează. N-a protejat-o în faţa rulajului obraznic al diplomatului care luase în stăpânire şoseaua, de parcă se bătea cu nemţii pe Don. Înţeleg că, având imunitate diplomatică, şoferului vitezoman sau imprudent sau ghinionist, sau toate la un loc, nu i se poate face nimic. Într-un final va fi judecat probabil în ţara lui unde justiţia va constata că fata, în comă acum, nu mergea drept, că liniile desenate pe asfalt erau şterse, că de atâta soare se făcuse ceaţă şi, în consecinţă, imunul rămâne imun la lege şi pedeapsă. Iată că echilibrul mondial de forţe este restabilit în România unde ruşii pierduseră startul, în faţa diplomatului american care l-a omorât pe bietul Teo Peter. Americanul, cu imunitate diplomatică şi el, a scăpat în ţara lui unde a tuns-o rapid după tragicul accident. Justiţia americană l-a găsit nevinovat. Sunt indicii că americanul cu imunitate era beat. N-au fost dovezi, românii neavând dreptul să-i vâre o fiolă alcooltest sub nas. Nu-i exclus ca rusul cu imunitate diplomatică să fi ras şi el, înainte de a se proţăpi la volan, o vodcă. Dar cine poate şti şi cum să demonstrezi când te izbeşti, ca anchetator, de zidul imunităţii diplomatice?
Am început să detest cuvântul imunitate. El e făcut parcă spre a separa lumea în două. Cei cu imunitate parlamentară, diplomatică, prezidenţială, da, era să uit prezidenţială, şi noi ăştilalţi, mulţi şi dezbrăcaţi de orice protecţie. Chiar şi imunitatea la boli pare a fi discriminatorie, cei înalţi, cei ajunşi putându-şi administra vaccinuri scumpe, pot zbura cu elicopterul în spitale selecte, se pot bucura de atenţia unor somităţi mondiale care-i operează de apendicită sau le scot, la nevoie, gâlcile. Plebea, mereu expusă, poate muri oriunde şi oricând, inclusiv pe trecerea de pietoni.
Săptămâna trecută presa, cea puţină care nu-i mânjită portocaliu, a adus dovezi sinistre şi zdrobitoare despre furturile şi abuzurile unor politicieni. Am revăzut datele unui dosar pe care-l ştiu pe de rost de douăzeci de ani în care actualul aşa zis preşedinte al României, vindea, ca la talcioc, de parcă i le lăsase moştenire mumă-sa, vapoarele ţării. Nişte milioane de dolari intrau şi ieşeau spre neunde în nişte conturi la care avea acces o singură persoană. Ei bine, acea persoană nu poate da socoteală, nu poate fi judecată, nu poate fi luată la întrebări, beneficiind de imunitate prezidenţială. Dacă va fi nevoie, spre a scăpa de judecată şi de posibila pedeapsă, imunul îşi va lungi până la sfârşitul zilelor lui şi ale noastre dreptul de a fi intangibil.
N-am să pricep niciodată de ce imunitatea, legitimă în a susţine idei politice de pildă, se lăţeşte ca o baltă puturoasă şi asupra furturilor sau crimelor.
Citește pe Antena3.ro
