Populaţia este macrostabilă?

România trebuie să plătească accize la fel ca-n UE şi taxe pe proprietate. Dar nici lefurile românilor, nici datoria publică nu-s ca acolo. De ce am adus în discuţie salariile şi datoria guvernamentală? Fiindcă veniturile-s mici şi pentru că sunt erodate de taxe. Ceea ce-i permite statului să se împrumute mai puţin. Până se ajunge ca datoria publică să fie mai redusă decât cea a menajelor. Iar asta se numeşte macrostabilitate.
Totuşi ratingul suveran este mai bun decât cel al familiilor, statul e mai puţin riscant şi el se împrumută în mai mică măsură. De aici reiese că ar trebui să scadă impozitele ca să ajungem la relaţia corectă. Statul, mai puţin riscant, să se îndatoreze mai mult şi famiilile mai puţin. Deoarece taxele și impozitele când devin mai mari constrâng populaţia să compenseze povara cu credit. Iată de ce trebuie să se micşoreze impunerile fiscale, deoarece oamenii politici trebuie să fie educaţi şi responsabili. În caz contrar, ei generează riscuri sistemice.

Ceea ce merită subliniat e faptul că dacă mărirea TVA de la 19% la 24% a fost considerată o greşeală, la fel ca tăierea salariilor, aceste măsuri trebuie să beneficieze de binevenita corecţie, împreună cu recunoaşterea publică a erorii, ca la restitutio in integrum. Lăsăm pe data viitoare discuţia despre cine e mai importantă, cererea sau oferta agregată, pentru că nu dorim să influenţăm decizia factorilor de răspundere.