Puşcărie fiindcă a râs

Era perioada aceea de comunism crunt, cu dominaţie bolşevică, cu suflarea teroristă a Cominternului de la Moscova, ani în care cea mai des întâlnită rezolvare era securitatea cu bătaia fără milă în beciuri şi condamnări politice neiertătoare . Românii dormeau iepureşte fiindcă noaptea, când se auzea închiderea portierei la Volga neagră oprită în faţa casei, asta însemna arestarea şi interogatoriile cu lovituri aplicate cu sacul de nisip şi nicio achitare la tribunalele umile. Puţini ştiu că un astfel de necaz a păţit şi atât de îndrăgitul actor Mitică Popescu. Era la acea vreme student în primii ani la Facultatea de Teatru. A fost invitat la un vecin care-şi sărbătorea ziua de naştere. Acolo s-au spus şi bancuri politice, din acelea care băşcăleau măsurile tâmpite luate de regimul comunist. Poantele erau pline de haz şi toţi invitaţii au râs. Bineînţeles că s-a amuzat şi Mitică Popescu. Printre meseni era şi un turnător la securitate, i-a pârât pe toţi, şi studentul la Teatru, Mitică Popescu, a fost şi el condamnat la puşcărie politică. A stat după gratii doi ani şi ceva doar fiindcă a râs. Exmatricularea din facultate s-a executat fără crâcnire şi urma să poarte toată viaţa tinicheaua că a fost deţinut politic. Numai că în viaţa lui Mitică Popescu a existat un înger, uriaşa actriţă Leopoldina Bălănuţă, care mai apoi avea să-i devină soţie. S-a luptat cu forţe inepuizabile şi împreună cu maestrul Beligan, rectorul Facultăţii de Teatru, au obţinut reprimirea lui Mitică în studenţie. Altfel, românii nu ar fi putut să se bucure în faţa unor mari creaţii ale talentatului actor Mitică Popescu. Modest şi de caracter, Mitică nu s-a bătut cu pumnul în piept că e disident.