România degenerată

Dacă ar fi să facem un arc peste timp şi să ne uităm cum era condusă România cu 10-15 ani în urmă, stăm şi ne minunăm cât de mult bun simţ exista. Ia gândiţi-vă la Radu Vasile şi Emil Constantinescu? Ce să mai vorbim de Mugur Isărescu şi guvernul său?!

Sigur că şi atunci s-a furat, dar totul era făcut cât mai legal posibil, cu fereală şi ştaif. Din acest motiv, Guvernul Năstase pare genial dacă e comparat cu Guvernul Boc sau cu Guvernul Ponta. Iar această impresie a rămas în memoria colectivă chiar dacă reformele structurale nu s-au încheiat înainte de intrarea în UE. Mai trebuiau ajustate preţurile administrate, reformată administraţia publică, reclădit sistemul de pensii şi de asistenţă socială...

Privind retrospectiv, fiecare nou regim a fost mai nesimţit decât cel dinaintea lui. Până în perioada „modernă” când i-a venit lui Verde Împărat sorocul să-i lase tronul lui Roşu Împărat - că tot e la modă acum să schimbe băncile povestea - şi s-a ajuns la personaje de-a dreptul degenerate.

Ca să explic pe înţelesul prozeliţilor imperiali, prima reacţie a lui Roşu Împărat după ce s-a aşezat în jilţul de odinioară al regilor a fost: „Am luat puteeerea! Furăăăm! Ne doare în...”. Dar îmi e greu să spun unde, pentru că principala problemă a decăderii societăţii româneşti a fost tocmai lipsa de educaţie răspândită dinspre cap - de unde ajunge putreziciunea în tot trupul. Ceea ce ne face să ne amintim cu nostalgie - reiterez - cât de mult bun simţ exista în urmă cu 10-15 ani, şi câtă golănie e în prezent.

Bineînţeles că asta ar trebui să fie învăţătură de minte pentru cei care au propulsat un anumit personaj şi apoi când şi-au dat seama că nu corespunde n-au putut să-l mai schimbe, fiindcă i-a trădat ca să-şi apere spatele. Cu riscul, ca degenerarea să intre în fibra societăţii. Pentru că Roşu Împărat nu are expertiză superioară, ci doar sete de putere şi de parvenire, atitudine ce acutizează crizele.

Paradoxal însă societatea s-ar putea să aibă surpriza, în ciuda lipsei oricărui stimul, că apar oameni pricepuţi. Ce va face cu ei, îi foloseşte sau le trânteşte - ca de obicei - uşa în nas, ca să nu fie pusă în inferioritate pseudo-elita conducătoare? Cei care mânuiesc sforile societăţii încă nu sunt hotărâţi dacă să meargă în direcţia dialogului şi dezvoltării, şi atunci impun un stat miliţienesc. Adică, până când acceptă că e criză de management şi iau decizii în consecinţă, reprimă orice iniţiativă şi numesc în frunte nişte persoane care execută orbeşte ordine, precum tablagii de pe vremuri.
E de înţeles că o astfel de tactică e singura metodă de a-l încolţi pe Roşu Împărat. Însă acestă luptă ar trebui să se mărginească la personajul de poveste şi să nu tareze întreaga societate. Altfel, se dovedeşte a fi o atitudine la fel de distructivă precum cea a „suveranului”, care a făcut ca nicio parte a României să nu fie ferită de criză. Pentru că a acţionat după principiul: „Dacă te iei de mine, faci rău la toată ţara”.
În fine, cele spuse mai sus arată cât de mult seamănă PSD şi PDL ca accepţiune şi mod de abordare. Parcă ar fi unul şi acelaşi FSN degenerat.