Șantierul statului de la Mangalia

Guvernul a anunțat o decizie mai mult decât înțeleaptă: răscumpărarea acțiunilor pe care le deține Daewoo la Șantierul Naval din Mangalia. Jurnalul a prezentat în 3 noiembrie 2017 poziția, pe atunci șovăielnică, a Ministerului Economiei de preluare a importantului șantier de la Marea Neagră. Colegul meu Cristian Anton, bun cunoscător al mersului lucrurilor de pe Litoral, analiza ezitările în demararea clară a acțiunii, prin exercitarea dreptului de preempțiune asupra pachetului majoritar, de 51 la sută, scos la vânzare de sud-coreeni. Între timp, Guvernul s-a mai dumirit că acest șantier, prost gestionat de Daewoo sub nasul reprezentanților statului român, care a avut în permanență reprezentanți în consiliul de administrație, are o importanță strategică. De ce a ajuns să fie scufundat de pierderi uriașe, de circa 1,2 miliarde de euro, fără ca statul român, care are 49 la sută din acțiuni de la data privatizării, rămâne să fie elucidat de cei care au competențe în investigarea fraudelor financiare. Premierul a anunțat, în ceasul al 12-lea, că „am încercat și se pare că și reușim să răscumpărăm 51 la sută din acțiunile pe care le deține Daewoo la Şantierul Naval Mangalia”.

Operațiunea de vânzare a pachetului de acțiuni nu poate fi însă desprinsă de piatra de moară a datoriilor. Or, oferta de cumpărare pe care a avansat-o Damen, companie olandeză din domeniul construcțiilor navale, care are 33 de șantiere în Europa, Asia, Africa, nu clarifică în niciun fel problema. Olandezii, care dețin și şantierele de la Galați, doresc să preia ŞN 2 Mai Mangalia strict pentru a intra în competiția pentru contractul de construire a corvetelor, care este în domeniul militar și sub observația NATO. Este greu de explicat de ce Consiliul Concurenței s-a grăbit să dea aviz favorabil (Decizia nr. 56 din 17. 10.2017) pentru trazacția propusă sud-coreenilor de Damen, înainte ca statul român să fi obținut datele necesare pentru a putea exercita dreptul de preempțiune (vezi AGA din 19.10.2017).

Este de notat că statul român, în premieră, dorește să obțină controlul asupra unei companii pe care a privatizat-o anterior. Ar fi o schimbare de paradigmă, un bun exemplu și pentru alte recuperări de companii de interes național, prea ușor cedate în ultimii 20 de ani. Apoi, să remarcăm și faptul că printr-o acțiune economică de substanță ne afirmăm interesele geostrategice la Marea Neagră.