Scrisorica s-a pierdut la Câmpulung Muscel

Şi acum membri ai familiei Măgean locuiesc în Câmpulung Muscel. Vreme lungă au ţinut în viaţă magazinul de pălării al familiei. Măgenii erau vestiţi în confecţionarea de pălării frumoase şi trainice. Prăvălia de pălării este şi argumentul fără echivoc cum că acţiunea din teribila piesă „Titanic vals” se petrece în Câmpulung Muscel. Tudorică Muşatescu, inegalabilul scriitor de comedii româneşti, îi „developează” firea cumsecade a măruntului funcţionar de provincie Spirache Necşulescu, tip modest şi curat sufleteşte, şi prin fermecătoarea secvenţă din „Titanic vals”.  Mediocrul amploaiant Spirache vine acasă cu o pălărie nouă, neaşteptată, faţă de costumul vechi şi lustruit de atâta purtare. Soacra cu porniri despotice, cotoroanţă în cicăleli, dar şi nevasta fandosită se reped la bietul Spirache: „Ce porcărie de pălărie, cât ai dat pe ea, precis bani mulţi!”. Încolţit şi speriat, funcţionăraşul de provincie face pasul înapoi: „Am luat-o la reduceri”. „Şi aşa e scumpă”, ţipă coţofanele de soacră şi nevastă şi, retras total în defensivă, Spirache suspină: „Mi-au dat de pomană pălăria de la un decedat!”. Ambiţiile şi setea de parvenire ale familionului îl împing pe măruntul Spirache la candidatura de parlamentar, dar Spirache, în primul discurs, surprinzător, îi roagă pe cetăţeni să nu-l aleagă. Efectul e grozav, tocmai de aia alegătorii îl votează. Fermecătorul Câmpulung Muscel a fost declarat de specialişti şi oraşul de provincie unde pasămite s-a desfăşurat acţiunea genialei piese „O scrisoare pierdută”. Au existat contraziceri dacă evenimentele din capodopera lui Nenea Iancu nu cumva aveau loc la Târgovişte, dar până la urmă s-a concluzionat că orăşelul de munte unde Coana Joiţica face graţii, răsucindu-le minţile şi soţului - aparent greoiul, dar şiretul Trahanache -, dar şi amantului degeaba frumos, că era orfan de idei, este Câmpulung Muscel. Interesantă tema unde se întâmplă acţiunea din piesele dramaturgiei româneşti. Nu s-au stârnit polemici, acţiunea romanticei piese „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian are loc la Comarnic. Târguşorul unde acceleratele nu opreau şi tristele fete de liceu se duceau la gară, ca singură distracţie, să vadă măcar ferestrele luminate ale vagoanelor alergând. Culmea, pândea şi scorpia de profesoară Dominişoara Cucu. În mod excepţional, a oprit în gara Comarnic trenul ca s-o dea jos pe Mona, în rochia ei de seară, că n-avea bilet. Se certase cu amantul bogat la Cazinoul din Sinaia. Profesoraşul timid şi visător Miroiu o farmecă pe Mona, povestindu-i cum a descoperit el o stea fără nume pe bolta senină. Vraja însă se destramă, fantele bogat o recuperează pe Mona cu portofelul lui grăsan.