Şi-a îngheţat erorile la Polul Nord

A mers pe ger de minus 40-60 de grade C câte optzeci de kilometri pe zi, n-a mâncat nimic, n-a băut nimic: “Până să duc la gură apa şi mâncarea, acestea îngheţau; îmi degeraseră picioarele, rănile s-au infectat, dar nici nu mă gândeam să renunţ”. Tiberiu Uşeriu a câştigat şi în acest an supermaratonul arctic din Canada, unii dintre concurenţii din numeroase ţări nu au rezistat gerurilor năprasnice şi mărşăluitului prin nămeţi şi pe gheţuri ca oglinda. Românul Uşeriu a ieşit învingător şi în anul trecut în acest maraton al vitregiei arctice şi a ajuns primul la Polul Nord. Tiberiu Uşeriu, cu faţa împietrită de zăpada îngheţată, cu ţurţuri la gură şi la nări, cu picioarele bocnă de ger, pe care le mişca din reflex fiindcă nu le mai simţea, a fost înhămat el la sania cu provizii, nu alergau pentru el opt câini husky. Ultramaratonul a fost parcurs de campionul român în şapte zile; în total a străbătut 566 de kilometri printre gheţuri netopite tot anul. Temerarul “pieton” prin nemărginirile Polului Nord are o viaţă furtunoasă, ca bărbatul din Papillon. A luat viaţa în piept pornind din Bistriţa, dar nu a ales la acel moment drumul cu lumină, a păşit pe căi de umbră şi anii după gratii au venit firesc. La începuturi, a fost slugă la o stână, apoi îngrijitor de porci la o unitate militară. A părăsit ţara şi s-a mutat în Germania, unde a spălat farfuriile de pizza, a fost martor la alba-neagra, dar i-a convenit să se bată şi a fost garda de corp a unui interlop sârb. L-au ademenit borfaşii şi  s-a aliniat unor bande care spărgeau magazine şi bănci, iar pentru jafuri tribunalele nemţeşti şi austriece l-au condamnat în mai multe dosare, rămânând cu cea mai mare pedeapsă de 13 ani. A executat opt ani de puşcărie şi, părăsind închisoarea, s-a hotărât să se pedepsească înfruntând geruri şi privaţiuni în gheţurile Polului Nord. Şi-a îngheţat erorile cu sloiuri arctice. Dar şi-a oferit şi ocazia de a izbândi prin degerături şi voinţă înhămată la sania grea, derapând printre gheţuri. Pe lângă gerurile care transformau şi răsuflarea în cristale de gheaţă, pe lângă blestemul paşilor nesiguri prin nămeţi, Tiberiu Uşeriu a înfruntat şi singurătatea înţepenită în minus patruzeci de grade, nu se auzea nici măcar un lătrat de câine husky. Şi apoi, monotonia albului, singura culoare împărăţind la Polul Nord, un alb în stare să te moleşească şi să te îmbrâncească în somnul viclean al metamorfozării într-un sloi. A scris o carte autobiografică, “27 de paşi”, cu referire la curtea mică de numai 27 de paşi, unde avea voie să se mişte o oră la închisoare, şi a evadat de două ori.