Trompa elefantului și populismul arghirofil

Care este baza economică a populismului exacerbat care s-a întins ca o epidemie de gripă în Europa? Pentru a înțelege mai rapid mișcările din politică ar trebui să luăm ,,urma banilor”, deși unora le-ar displace analiza prin prisma arghirofilă. Pare greu de explicat de ce muncitorii francezi se îndreaptă spre Madame Le Pen, iar englezul de mijloc a votat pentru Brexit. Găsim o cheie în studiile unui economist născut în Serbia, profesor ,,vânat” de multe universități americane de prestigiu.

Branko Milanovic a realizat pentru Banca Mondială mai multe studii privind inechitatea și proprietatea. Este autorul celebrului ,,grafic al elefantului” care sintetizează evoluția câștigurilor disponibile ale familiilor de-a lungul a două decenii (1988-2008). A rezultat profilul unui pahiderm la care interpretările cele mai interesante pentru subiectul nostru se află în zona trompei. În cele două decenii, clasa de mijloc din țările emergente - în special China și India - a avut acumulări substanțiale, prosperitatea fiind asociată cu fenomenul de expansiune al mondializării. În cele două țări, în care PIB-ul s-a multiplicat de 5,6 ori, respectiv 2,3 ori, clasa mijlocie a înregistrat venituri în creștere, asigurând ,,elefantului” profilul de la coadă spre cap. Intrăm în zona trompei care coboară accentuat linia grafică. Aici sunt plasate veniturile disponibile ale familiilor din clasa mijlocie care trăiesc în țările dezvoltate - Europa și Statele Unite. Este evidentă degradarea economică suferită de milioanele de oameni care, potrivit sondajelor, și-au orientat opțiunea politică spre populism. Respingerea mondializării, găsită ,,vinovată” de stagnarea prosperității sau de intrarea în pauperitate, are corespondent continental în teza ,,mai puțină Europă”. În fine, poziția vârfului trompei arată veniturile disponibile ale categoriei restrânse în clubul ,,1%”. Mișcarea ,,occupy” a avut ca țintă ,,vârful trompei”.

În România, formarea clasei de mijloc este incipientă, iar interesele ei economice sunt încă puțin palpabile în legătura lor cu ideologia populistă. Elefantul lui Branko Milanovic devine la București o struțo-cămilă în care ,,dreapta ultraliberală” preia metodele stângii radicale devoalând însă originea sorosistă a organizatorilor din umbră.