x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale UN MINISTRU, ÎNTRE CINISM ŞI RIDICOL

UN MINISTRU, ÎNTRE CINISM ŞI RIDICOL

de Serban Cionoff    |    28 Mai 2015   •   18:59

„O instanţă cenzurează pe alta. Acesta e mersul firesc al justiţiei”. Asta e tot ce a socotit că trebuie să spună ministrul justiţiei , Robert Cazanciuc, după ce , timp de o săptămână, a tăcut mâlc şi s-a dat ascuns în păpuşoi. Asta, în vreme ce toată lumea aştepta de la domnia sa să se pronunţe asupra incalificabilului abuz comis „în parteneriat” de preşedinta ÎCCJ, Livia Stanciu şi procurorii DNA, sub comanda Laurei Codruţa Kovesi. Abuz de pe urma căruia o femeie simplă,

Mariana Rarinca, a făcut 191 de zile de puşcărie fără să i se poată dovedi vinovăţia. Şi nu numai că titularul portofoliului justiţiei a tăcut, dar nici măcar nu a considerat că, în calitate de membru al CSM,avea (şi încă mai are) datoria morală şi profesională de cere o analiză riguroasă a cauzelor care au dus la această gravă încălcare a libertăţii şi a demnităţii fiinţei umane. Urmând ca, pe baza concluziilor acestei analize, toţi cei vinovaţi să îşi primească răsplata meritată.

Asta este tot ce a înţeles ministrul justiţiei din România, stat de drept, stat membru al Uniunii Europene, din dureroasa lecţie a „cazului Mariana Rarinca”? Aşa gândeşte şi aşa crede că trebuie să se exprime el atunci când i se cere să se pronunţe despre un incalificabil abuz prin care justiţia din scumpa noastră patrie şi-a administrat o lovitură care, cu siguranţă, o va prăbuşi mai rău în ceea ce priveşte cota încrederii publice?

Cu această declaraţie, făcută de bună voie şi nesilit de nimeni, ministrul Robert Cazanciuc, procuror în cuget şi-n simţiri, a intrat, definitiv şi irevocabil, în galeria sumbră a celor care pendulează, iremediabil, între cinism şi ridicol. Braţ la braţ cu Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale, de la care ni se trage panseul că „măreţia dreptului” constă în aceea că „lasă loc la interpretări”.

Interpretări cum ar fi şi cele de pe urma cărora un om nevinovat a fost lipsit de libertate şi supus la nemeritate umilinţe vreme de 191 de zile. Fără ca, nici până acum, cineva să îşi recunoască fapta şi să îşi înainteze demisia de onoare. Mă refer, desigur, la Livia Stanciu şi Laura Codruţa Kovesi, dar, desigur, nu numai la ele.

Să o recunoaştem, cu asemenea declaraţii de-a dreptul incalificabile, ministrul justiţiei ne-a tras o scatoalcă zdravănă, aşa, cât să ne sature de aşteptări fără noimă. Iar noi, mioritici din fire, bineînţeles că întoarcem şi celălalt obraz.
 

×