Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unii oameni au o obsesie. Atunci cănd obsesia se numeşte George Enescu, deja este vorba despre un fixism in sens plăcut şi sofisticat.
Cărţile despre personalitatea compozitorului George Enescu nu vor fi niciodată suficiente. Scriitorul şi jurnalistul Silviu Dumitrescu a scris intăi romanul tinereţii lui Enescu - "Pasiunea cea mare", volum editat in 1997, la Editura Excelsior. Intălniri "la vărf" la Paris, la Viena şi la Palatul Regal, diverse personalităţi, dar⦠Autorul introduce intre personajele reale şi unele fictive, inventănd dialoguri de salon şi, totodată, face din Enescu un personaj cu avănturi romantice, un pic idilic.
Este adevărat că zgărcenia cu care Enescu a făcut dezvăluiri despre viaţa sa, de-a lungul timpului, şi absenţa unor amintiri concrete dau posibilitatea unui spaţiu de invenţie interesant. Tocmai de aceea Silviu Dumitrescu nu s-a putut opri, atras fiind de posibilitatea de a jongla in mod cult cu ceea ce este şi cu ceea ce ar fi putut fi George Enescu. Rezultatul? Alt volum despre compozitor: "Belle Ãpoque - Romanul de dragoste al compozitorului George Enescu", scos anul acesta, la aceeaşi editură.
Carusel. Cănd iţi asumi rolul de scormonitor in meandrele vieţii unui "personaj" atăt de sofisticat ca Enescu, există riscul de a te arunca intr-o acţiune temerară. A-l transforma pe compozitor in erou de roman este destul de complicat. Se ştie că marea pasiune a compozitorului a fost Maruca Cantacuzino. O iubire devoratoare despre care in ultimii ani s-a scris destul de mult. Bineinţeles, scriitorul nu se poate abţine de la intrarea in universul ficţional, nici in cel de-al doilea volum.
Astfel, pe lăngă Enescu (cel indrăgostit, de data aceasta) se invărt intr-un carusel ciudat aproape toate marile figuri ale vieţii artistice pariziene: Anatole France, Marcel Proust, Somerset Maugham, dar şi Bela Bartok sau Saint-Saens. Iar femeia pluteşte in acest carusel realo-fantastic precum un accesoriu necesar.
La prima vedere, să invărţi pe degete o asemenea personalitate artistică proeminentă pare o impietate. La a doua vedere, incercarea de a infăţişa un Enescu ireal de romantic, dar de fapt real de romantic, se potriveşte vremurilor noastre, care duc lipsă de Maruci, duduci, prinţese, visători, binevoitori... Puţin idilism nu strică niciodată. Pănă cănd cineva se va trezi că poza lui Enescu lipită pe o cutie cu biscuiţi şpriţaţi ar putea vinde foarte bine.
Citește pe Antena3.ro
