Ovidiu Maier - "Motanul” afacerist

De cele mai multe ori stătea undeva, pe stânga terenului, lipit de tuşă, apartent plictisit şi fără chef de joc.Adversarii uitau de el, căci multă vreme nici nu se întâlnea cu mingea, părea "mâna moartă” din echipa adversă.

De cele mai multe ori stătea undeva, pe stânga terenului, lipit de tuşă, apartent plictisit şi fără chef de joc.Adversarii uitau de el, căci multă vreme nici nu se întâlnea cu mingea, părea "mâna moartă” din echipa adversă.


PORECLA.Aparenţe înşelătoare, căci, o dată ce primea mingea, adversarii nu îi vedeau decât ceafa, ameţiţi de driblingurile sale ucigătoare. L-am poreclit "Motanul” la un meci de la Cluj, dintre Universitatea Cluj şi Petrolul Ploieşti, prin 1994. Nu făcuse decât figuraţie pe teren vreme de 80 de minute. Era 0 – 0, meciul curgea spre un rezultat de egalitate, când, în două minute, cu două faze de geniu, şi-a ameţit adversarii cu driblinguri fără replică şi a marcat de două ori. Am dat titlul cronicii din Sportul Românesc:”Motanul” la pândă!. Aşa i-a rămas numele după ani, Motanul.


NON-CONFORMISTUL.Ovidiu Maier a fost un fotbalist de referinţă al fotbalului din Ardeal. A scris istorie pe gazon , fiind un virtuoz care nu a vrut să plece de lângă casă, decât cu mare greutate, mai mult forţat. A ajuns la echipe cu firmă din Bucureşti şi, spre stupoarea tuturor, a decis să abandoneze Capitala şi să se reântoarcă la Ocna Mureş, lângă casă şi prieteni. Un non-conformist, care a jucat doar cu gândul la spectatori, oferindu-le acestora multe momente magice. A preferat să fie lângă familie, lângă prieteni, acolo unde s-a simţit tot timpul protejat.


SUBŢIRELUL.Acum, la aproape 37 de ani, Ovidiu încă mai joacă fotbal, dar de plăcere.”Când făceam fotbal de performanţă aveam mari probleme cu greutatea, mă chinuiam de nu mai puteam şi abia reuşeam să mă menţin la 83 de kilograme. Acum, fără să mă obosesc prea mult, stau în 80 . Mă duc să joc la echipa Performanţa Noua Generaţie din Aiud doar duminca, nu mă antrenez ca pe vremuri, vin direct la meci.Suntem în campionatul judeţean Alba pe locul 3, la un punct de primul loc, în Divizia C urmând să promoveze primele două clasate. Pe stadionul Metalul, lipit de gardul puşcăriei de trist renume de pe vremuri, recunoscută pentru duritatea extremă a detenţiei , vin circa 2-300 de spectatori”, afirmă Maier.


DOUĂ IUBIRI. "Acum, la multe meciuri din Divizia B abia vin 100 de spectatori. La noi vin mult mai mulţi, de plăcere, dar şi pentru cadouri. Patronul echipei este fan Gigi Becali şi aduce, de cele mai multe ori, cadouri pentru spectatori - bere, sucuri, fanioane, afişe, pixuri. Lumea e săracă, se bucură de fiecare mică atenţie. De altfel, nici eu nu mă dau în lături să fiu lângă ei. După ce termin meciul, mă duc lângă grătar, beau o bere cu lumea, care ne aplaudă, şi mă simt minunat ", spune Maier, care evoluează de cele mai multe ori cu tricoul cu numărul 14 . Metalul are două rânduri de echipament, roşu-albastru, ca  Steaua, şi alb – vişiniu, ca Rapid, două dintre echipele la care Ovidiu a jucat.


FAMILISTUL."Joc aici pentru ca sunt prieten cu patronul. M-a rugat frumos, nu puteam să-l refuz. Dar m-am tocmit cu el pentru primele de joc. Băieţii au 500000 primă de joc, eu am 2,5 milioane, adică 10 pe lună. Coechipierii nu se supără că am mai mult decât ei, se bucură doar că joacă alături de mine şi mai învaţă câte ceva. Aşa cum am mai remarcat, nu fac antrenamente. Colegii mei da, dar eu n-am timp. Am probleme, sunt prins cu familia, cu copiii, îmi construiesc casa. Am două fete, Luana Maria, de 4 ani, şi Nicola Larisa, de 2 ani. Are grijă de ele soţia,Valentina, eu mă ocup să le asigur tot ce le trebuie”, spune Maier.”Mă uit acum la foştii mei colegi, unii nu au reuşit să îşi gospodărească veniturile bune pe care le aveau atunci când jucau fotbal, iar primele sau salariile s-au topit rapid. Eu am avut cap, nu mă laud, am investit ce am avut. Am cumpărat două apartamente, unul în Alba Iulia şi altul la Ocna Mureş. Cel din Alba este inchiriat unui magazine de confecţii, iar în cel din Ocna Mureş îşi are sediul Banca Carpatica. Cu ce strâng de acolo, cu ce mai câştig la casele de pariuri adun o sumă frumoasă pe lună. Sănătos să fiu!”