Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu este nevoie să batem la intrare. Din ceaţa zorilor, cineva ne deschide larg porţile unităţii. "Sunteţi portarul Asociaţiei Intercooperatiste pentru Creşterea Taurinelor de Lapte Nicoreşti?" "Nu, eu sunt îngrijitor la maternitatea de vaci. Îmi aştept schimbul şi ţin locul portarului…"
"Şi cum vă numiţi?" "Păi, Ion Mihai." Aşadar, nici nu am intrat bine şi suntem nevoiţi să notăm câteva nereguli. În primul rând, faptul că, deşi programul în zootehnie începuse de 45 de minute, schimbul îngrijitorului Ion Mihai nu sosise! Şi, ca totul să fie cât mai încurcat, I.M. o făcea pe "portarul necalificat", dându-ne drumul fără măcar să clipească. "Dar portarul unde-i?" "O fi prin spate, o fi el pe undeva…"
După ce păşim "cu stângul" pe poartă, sperăm să găsim lucruri mai bune în grajdurile taurinelor. Speranţa însă ne-a fost imediat spulberată. Constatăm că lotul îngrijitoarei Maria Vrabie este lăsat în voia sorţii, cu toate că, la această oră, vacile ar fi trebuit să fie mulse! "Păi, Maria este în concediu", ne spune Elena Glăvănescu, îngrijitoarea unui lot de vaci din grajdul pe care îl vizităm. "Şi cine-i ţine locul?" "Nu ştiu…" Câţiva paşi doar şi întâlnim un alt lot de animale fără stăpân; este vorba de cel al îngrijitoarei Veta Costin, aflată şi ea în concediu de odihnă. "Îi ţine locul Geta Pădure, dar astăzi este şi ea învoită", vine prompt răspunsul. "Şi pe ea cine o mai suplineşte?" Ofiţerul de serviciu, mecanicul Mihalache Roşioreanu, chemat de noi la faţa locului, după ce se informează printre mulgători, ne răspunde puţin încurcat: "Trebuia să vină în locul ei tovarăşa Viorica Alfons, dar nu a sosit încă…". Consecinţele acestei stări de lucruri sunt multiple. Mai exact, programul – deşi cu caracter unic pentru toate loturile de animale – era aplicat extrem de variat! La unele loturi începuse mulsul, la altele se administra primul tain sau se mai făcea curăţenie încă, cu toate că trecuse binişor de ora şase.
Trebuie să mai teoretizăm noi despre importanţa respectării programului ori despre stimularea la timp a reflexelor condiţionate? Nici vorbă. Astăzi, ultimul îngrijitor (dacă acesta există) ştie că orice abatere de la verigile de îngrijire, mai ales la animalele în lactaţie, înseamnă, de fapt, stres biologic, soldat totdeauna cu scăderea producţiei aşteptate.
Vaci în lactaţie pe post… de capre
Cu mare greutate, în spatele unor grafice, parcă "puse cu furca" pe un panou, găsim în sfârşit programul de grajd, stabilit pentru ferma zootehnică a Cooperativei Agricole Ţepu. În aceste condiţii, nu ne mai mirăm că la ora opt în unele grajduri, gunoiul nu era încă ridicat, iar în altele… nu se terminase administrarea furajelor. De ce? "Păi astăzi am venit mai târziu, abia la ora 6:40, şi eu nu am avut timp", se scuză, de fapt se acuză, Ion Postelnicu, unul dintre îngrijitori.
În fermă, pretutindeni, aceeaşi situaţie: gunoiul neridicat, nutreţurile neadministrate, mulsul realizat doar parţial, deşi, după program, toate acestea trebuiau să fie de mult terminate. Ce denotă o asemenea stare de lucruri? Că activitatea fermei nu este bine supravegheată, iar conducerea unităţii nu acordă suficientă atenţie zootehniei, fapt ce se soldează cu încălcarea celor mai elementare norme de îngrijire a animalelor. Astfel se explică de fapt de ce la Ţepu se obţin 2,8 litri de lapte de la fiecare vacă în lactaţie (!?), ceea ce înseamnă – s-o spunem direct – mult mai puţin decât produce o capră în curtea unui bun gospodar.
Raid realizat de Victor Pârlog, Coriolan Păunescu - Viaţa nouă, jud. Galaţi, nr. 13.008 din 1989
