Descoperit ocazional, în luna august, anul 1953, în perimetrul unei cariere de piatră din localitatea Sâncrăieni, judeţul Harghita, tezaurul, a cărui greutate este de nu mai puţin de 3.650 grame de argint, conţine 18 obiecte. Din acestea, 13 piese sunt cupe cu picior de susţinere, al căror exterior este deosebit de bogat ornamentat. Celălalte exponate sunt: două vase tronconice, două brăţări din bară de argint şi o fibulă cu piciorul arcuit.
Valoarea documentar-ştiinţifică a tezaurului este sporită şi de originalitatea ornamentelor ce îmbracă exteriorul cupelor, iar în câteva cazuri şi o parte din picioarele suporturi.
Decorul constă într-o gamă largă de motive florale stilizate şi geometrice, dispuse în registre paralele, astfel încât acoperă întregul corp al recipientelor. Motivele florale, cele mai complexe ca execuţie, constau în şiruri de frunzuliţe aşezate asemănător modului de îmbinare a şindrilei pe acoperişurile caselor ţărăneşti, precum şi din frunze cu lobi mari (brusture?), plasate unele lângă altele. Fiecare registru circular de ornament a fost delimitat de fişele decorative formate din cerculeţe. Prin aceste grupări de decor se creează o armonie de ansamblu ce dă fiecărui vas un aspect atrăgător, neexistând două exemplare identice.
Cupele de la Sâncrăieni, prin complexul lor ornament, nu îşi află similitudini în cadrul obiectelor de artă antică ieşite din ateliere de obiecte de lux, situate în mediul etnic greco-roman, celtic sau sarmato-persan. În schimb, sunt prezente motive geometrice sau vegetale în cadrul altor categorii de obiecte geto-dace orientale, ca de exemplu cuiele-discuri de la Grădiştea Muncelului (pe locul fostei capitale a statului dac condus de Decebal, Sarmisegetusa), pe mai multe fragmente de vase din lut ce poartă un decor realizat în culori, precum şi pe o serie de unelte din fier (îndeosebi cleşti).
Aceste detalii ornamentale comune artei geto-dace, în general, şi proprii grupului de cupe cu picior din cadrul tezaurului de la Sâncrăieni, pledează ferm pentru atribuirea lui civilizaţiei clasice a poporului geto-dac a cărei perioadă de maximă înflorire corespunde perioadei secolului I î.e.n.
Calendar 1989