Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din 300 de case svabesti, cite erau pina prin 1990, in Teremia Mica - judetul Timis, mai stau in picioare 100. Intr-una din ele locuieste Wolfgang Peter, un sofer ajuns la pensie. La 53 de ani, el este unul dintre cei mai tineri svabi ramasi in comuna. Nu sunt mai multi de 20. Tezaurul lui Peter e un carton umbrit de vreme, unde-s trecuti strabunii sai.
Femeia care ii sta alaturi de-o viata lui Wolfgang Peter este Elenuta. O botosaneanca care a imprumutat din voiosia lui Wolfi, dar si din amintirile lui despre Teremia de odinioara. Stie toate povestile si le-ar putea spune si ea cu aerul ca le-a trait pe viu. Peter a mostenit de la strabunicul sau o copie scrisa de mina a primei monografii a comunei, facuta de un invatator la 1902. Pastreaza cu sfintenie copia si caietele bunicului sau cu notite despre intamplarile si targuielile de peste zi.
Dintr-un colt al curtii, fostul sofer se intoarce cu cateva obiecte ce povestesc tacute despre viata de odinioara a germanilor: o palnie de lemn cat o galeata, pentru turnarea mustului, o âamericana", adica o funie de canepa pentru legatul viei si caramizi de ceramica folosite pentru crucile ridicate la intersectiile drum de svabi pentru a multumi lui Dumnezeu. âAveau cate o unealta pentru orice. Stiau sa-si faca munca mai usoara", il completeaza cu vorba Elenuta, plina de admiratie.
Mandria lui Wolfi este insa arborele genealogic al familiei. Wolfi o trimite pe Elenuta sa-l aduca. Asteapta cu gatul intins. Dupa doua-trei minute care i s-au parut o ora, e fericit sa se aseze in genunchi, pe ciment, si sa ne arate unde este locul lui in arborele familiei. Regreta ca nu are multi descendenti. E la a treia nevasta, dar are o singura fata. Nu crede ca va mai avea alti urmasi. Sotia sa se amuza. Cand Wolfi spune ca ea "nu e nici prima nevasta, nici a doua...", Elenuta completeaza, razand: "...si nici ultima". Arborele a fost facut la inceput de secol si expus in 1927 la Viena, in cadrul unei expozitii. Alti membri ai familiei l-au completat cu stiloul. Arborele are 8 niveluri. Primul pe lista este Manuel Dorner, nascut in 1752 la Mainz. Douazeci de ani mai tarziu, el se casatorea la Teremia cu Katerina Voran. Cei doi colonisti au avut patru copii. Ultimul nivel ii numara pe cei plecati in Germania sau aiurea. Iar el, Wolfgang, este singurul din generatia a saptea care se mai afla in Romania. Fratele sau si fiica sunt stabiliti in Germania, de unde se intorc de sarbatori. Cartonul de pret ce numara generatiile de svabi din Banat are destinul scris. Wolfang il va trimite rudelor sale in Germania, pentru a fi pastrat, ca marturie de pret, mult dupa nasterea altor feciori ai neamului lui Peter. Ii asteapta cateva casute goale.
SUMAR DOSAR
Nemtii
nostri
Fabrica
de nemti din Bucuresti
Noi,
sibienii...!
Supravietuitori
dupa exod
La
plecare, si-au luat si mortii cu ei
Ne-au
facut olteni cu forta!
Betegite
de gerul Siberiei
Sasii
recuceresc Estul
A
saptea generatie de Peteri
Ultimele
sasce din Bistrita
La
Bacau, nemtii invata germana de la romani
Printul
Charles s-a indragostit de Viscri
Neamul
svabilor din Banat sta sa piara
"Din
acest loc eu nu ma clintesc"
Bine
ca ati ramas, ca avem unde veni!
