Cazul Adinei Motaş. "Nu-i milă, ci crimă să ierţi pe ucigaşi"

“Mercy but murders, pardoning those that kill”. A scris-o William Shakespeare, în “Romeo şi Julieta”. Este şi crezul unui bătrân procuror criminalist, Nicolae Păuna, primul care a trimis în instanţă, după ’89, un caz de crimă fără cadavru. Astăzi, Shakespeare e considerat decrepit, în vreme ce procurorii criminalişti sunt blocaţi între “a fi sau a nu fi”.

Într-o ţară plină de arestaţi şi de cătuşe, crimele au devenit un fapt banal. Omorurile cu AN dispar din statistici, rezolvate din vârful pixului, iar criminalii rămân printre noi, nepedepsiţi, gata să recidiveze. Poţi, ca poliţist, să dormi liniştit, ştiind că un ucigaş de copii umblă liber pe stradă? Poţi, ca procuror, să mai priveşti oamenii în ochi, ştiind că n-ai făcut totul pentru dovedirea acelui criminal?

Răul are mai multe chipuri. Cel mai adesea, el ia o înfăţişare umană şi se ascunde printre scuze şi slăbiciuni comune. E un om rău cel care ucide. La fel de rău e însă şi cel care ar trebui să lupte împotriva răului şi nu o face. Povestea Adinei Motaş este o întâmplare reală, parte din acea tăcută Românie în care totul este posibil, iar răul învinge.

Relaţii nepotrivite şi nepedepsite

Au trecut de atunci un an şi 7 luni. Motaş Adriana Elena - Adina, cum îi spuneau apropiaţii - a dispărut fără urmă în după-amiaza unei zile de marţi. 5 martie 2013. Avea 16 ani şi era elevă în clasa a X-a la Colegiul “Al. Ioan Cuza” din Bârlad. Câteva zile mai târziu, poliţiştii au aflat că ultimul care o văzuse pe Adina e un cunoscut chirurg din oraş, Octavian Marcu, medic la Spitalul de Urgenţă Bârlad. El o cunoscuse pe fată în iulie 2012, când i-a operat un furuncul. În septembrie, a avut-o din nou pacientă, pentru o apendicită. În faţa anchetatorilor, medicul a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu minora. În ianuarie 2013, adolescenta făcuse o întrerupere de sarcină, fiind operată de un medic, prieten cu Marcu. Mama Adinei a sesizat dispariţia fetei la poliţie în 8 martie 2013. A doua zi, Marcu a depus şi el o plângere, prin care reclama că fata l-ar fi şantajat, cerându-i bani pentru a nu face publică relaţia lor.

Declaraţia auto-incriminatoare

O cameră de supraveghere video din zona liceului unde învăţa Adina a surprins-o pe fată, în ziua dispariţiei, urcându-se în maşina medicului. Pus în faţa probelor evidente, el a declarat că a luat-o pe Adina de la şcoală, i-a dat 2000 de RON şi a dus-o cu maşina în afara oraşului. Pe parcursul anchetei, chirurgul a fost inconstant în declaraţii. “Octavian Marcu a venit cu foarte multe variante legate de dispariţia minorei. La un moment dat, a afirmat că atunci când a dus-o pe adolescentă la marginea oraşului ar fi predat-o la trei indivizi şi că ar fi dat suma de 4000 de lei ca să-l scape de ea. Ulterior, chirurgul a revenit asupra acestei declaraţii şi a spus că a fabulat pe motiv că este labil psihic. Totuşi, într-o declaraţie scrisă existentă la dosarul de anchetă, medicul susţine că s-a gândit să plătească pe cineva ca să-l scape de adolescentă. Însă, Octavian Marcu a devenit principalul suspect pentru infracţiunea de omor după ce a căzut testul poligraf, motiv pentru care am decis şi efectuarea de percheziţii în vederea căutării de indicii sau probe cu privire la dispariţia minorei", declara pentru Mediafax, în iulie 2013, procurorul de caz, Alice Ruja.

La percheziţii, n-au găsit nici cadavrul fetei, nici urme de sânge. Şi, deşi în dosar existau mai multe probe care indicau vinovăţia suspectului, la 25 februarie 2014, procurorul Alice Ruja a dispus “clasarea cauzei având ca obiect săvârşirea infracţiunii de omor comisă de către Autori Necunoscuţi asupra minorei Motaş Adriana Elena”.

SMS-ul, cheia cazului

“Din probele administrate până în prezent nu a reieşit niciun indiciu că minora ar fi fost omorâtă ci, dimpotrivă, există probe că aceasta era în viaţă după data dispariţiei”, notează procuror Alice Ruja, în ordonanţa de clasare. “Astfel, la data de 18 martie 2013, numitul T. Ştefan (n.r. – prietenul Adinei) primeşte un mesaj pe telefonul său mobil cu nr. XXX, cu următorul conţinut: “Puf nu fi suparat. Am plekat sa te acoper pe tn. Sunt bn la Buc lucrez la un club. Ast e tel la colega mea. Vb. cu mama si zi ca ma intorc cand se termina tot. A”. Mesajul a fost trimis de la numărul de telefon XXX. Din verificări a reieşit că această cartelă a fost cumpărată şi activată în luna decembrie 2012, însă a fost folosită doar pentru a trimite acest mesaj. În telefonul în care s-a introdus cartela nu au mai fost introduse alte cartele. Nu a putut fi identificată persoana care a achiziţionat această cartelă, însă s-a putut stabili că această cartelă a fost cumpărată din Bârlad, iar mesajul a fost trimis tot din Bârlad”. Procurorul e convins că Adina Motaş e cea care a scris SMS, motivând, în ordonanţă, că din două bileţele găsite în casa fetei “se observă că minora foloseşte litera «k» în loc de litera «c»”, dar şi că “îi spunea prietenului său, ca şi nume de alint, «Puf»”.
SMS-ul primit de prietenul Adinei e, de fapt, cheia acestui caz. Mesajul a fost trimis fie de adolescenta dispărută, fie de criminalul ei. De ce ar fi cumpărat Adina în decembrie 2012 o cartela pe care avea s-o folosească abia patru luni mai târziu? Sau, dacă era cartela vreunei colege, aşa cum se susţine în mesaj, de ce “colega” n-a mai folosit niciodată acea cartelă? Şi de ce i-ar fi spus Adina prietenului ei că se află în Bucureşti, dacă mesajul a fost trimis din Bârlad? Tehnica trimiterii unor mesaje/SMS-uri false, pentru liniştirea familiilor celor dispăruţi şi pentru derutarea anchetei, e veche. Ea a fost folosită şi de criminali în serie precum Ţigănilă & Barbu sau George Ionuţ Nicolae.

SMS-ul din 18 martie 2013 nu reprezenta nicidecum o dovadă că Adina ar fi fost în viaţă, ci era un indiciu, pentru anchetatori, că au de-a face cu un criminal organizat, care recurge la manevre dilatorii.

Vie, în declaraţiile unor martori

În susţinerea ipotezei că Adina trăieşte, procurorul Alice Ruja a invocat, în ordonanţa de clasare, şi declaraţiile a trei martori care susţin că ar fi văzut-o pe fată în Bârlad după data dispariţiei, în a doua jumătate a lunii martie. Adică, exact în perioada în care, conform SMS-ului validat de procuror, Adina s-ar fi aflat în Bucureşti.

Mai mult, ordonanţa de clasare face trimitere, trunchiat, la aceste declaraţii de martori. Astfel, în realitate, martorul R. Ion susţine că ar fi văzut-o pe fată de la distanţă şi, deşi ştia atunci că e dispărută şi căutată, nu a mers să anunţe poliţia. I-a povestit tatălui Adinei care, la rându-i, le-a spus anchetatorilor. A doua oară când ar fi văzut-o, martorul, care era însoţit de nevasta lui, nu a mers să vorbească cu fata, pentru că, susţine el, “ea era prea departe”.

Cea de-a treia martoră, C. Violeta o mai văzuse pe Adina de câteva ori, înainte de a o “recunoaşte”. Martora declară însă, iar în ordonanţa de clasare nu e menţionat, că ar fi văzut-o pe Adina în piaţă, “dispăruta” fiind cu spatele. “Eu am recunoscut-o imediat după mers, chiar dacă avea acum părul vopsit”. Aceste probe, în baza cărora dosarul de omor a fost clasat, existau însă şi în iulie 2013, atunci când procurorul Ruja îl indica pe medicul chirurg drept “principalul suspect”. La câteva luni de atunci, în motivarea soluţiei de clasare, declaraţiile au devenit, brusc, mult mai credibile decât probele ce-l incriminau pe suspect.

Un avans de 8 luni, pentru criminal

La 10 aprile 2014, mama Adinei Motaş a făcut plângere împotriva soluţiei dispuse de procurorul Alice Ruja. La 7 iulie, Tribunalul Vaslui a admis plângerea, însă motivarea acestei soluţii a venit abia săptâmâna trecută. Din februarie, când cauza a fost clasată, şi până acum, când, o dată cu redactarea motivării, poate fi redeschisă ancheta, au trecut 8 luni. Într-un caz de crimă, în care fiecare zi irosită îi îndepărtează şi mai mult pe anchetatori de autorul faptei.

În încheierea Tribunalului Vaslui se precizează că judecătorul de cameră preliminară a apreciat faptul că “soluţia de clasare a cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor asupra minorei Motaş Adriana Elena este neîntemeiată, deoarece probatoriul administrat actualmente în cauză nu este suficient (...).” Marcu Octavian, având calitatea de cercetat, a solicitat respingerea plângerii şi “a învederat că împrejurarea că a fost ultima persoană care a văzut-o (n.r. - pe Motaş Adriana) înainte de data aşa-zisei dispariţii nu prezintă nicio relevanţă cu privire la soluţia adoptată în cauză”.

În motivare se mai arată că “mesajul trimis la data de 18.03.2013 numitului T. Ştefan, pretins a fi trimis de minora Motaş Adriana Elena, nu poate să creeze judecătorului de cameră preliminară convingerea că minora trăieşte, în condiţiile în care acest mesaj a fost trimis din municipiul Bârlad, deşi se pretindea că minora se află în Bucureşti. Nci depoziţiile martorilor nu pot determina judecătorul de cameră preliminară să ajungă la concluzia că minora este în viaţă, deoarece nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză”.

Dosarul se întoarce la acelaşi procuror

Tribunalul Vaslui a retrimis dosarul procurorilor, pentru completarea cercetărilor în cauză, făcând şi câteva sugestii în acest sens. Astfel, judecătorul face referire, printre altele, şi la nişte apeluri telefonice pe care mama Adinei le-a primit, în aprilie – mai 2013, de pe un număr din Anglia. Instanţa cere să se stabilească identitatea titularului acestui post telefonic, precum şi dacă Adina a locuit sau locuieşte în Anglia. Rezoluţia de clasare a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nici măcar nu pomeneşte de aceste apeluri. Motivul e simplu, poliţia a stabilit deja identitatea celui care a sunat: un individ plecat la muncă în Anglia, care a găsit pe internet numărul mamei, într-un anunţ despre dispariţia fetei. A sunat-o, fără a avea vreo legătură cu cazul, doar ca să distreze. Aceste amănunte n-au fost furnizate instanţei, lăsând ca îndoiala să profite celui cercetat în cauză.

Instanţa a mai propus o serie de măsuri, printre care şi verificarea, cu ajutorul scafandrilor profesionişti, a fundului unui lac de acumulare.
Dosarul se întoarce la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, acolo unde, din luna iulie, când un procuror a fost arestat pentru trafic de influenţă, singurul procuror criminalist rămas este... Alice Ruja. Povestea Adinei Motaş este una cu final previzibil. E parte din acea tăcută Românie, în care totul este posibil.

Sâmbătă, 18 octombrie, dacă ar fi trăit, Adina ar fi împlinit 18 ani.