Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Comenzile extravagante făcute de MRU, care i-au transformat numele în porecle de neşters (Unguent, Unghieră, Distilerie, Trabuc, Şerveţele Puff), toate plătite din banii de protocol – adică plătite din banul public –, arată profilul derizoriu al premierului de scurtă respiraţie.Prima comandă – 21 de cartuşe de ţigări – a fost făcută în 6 februarie 2012, atunci când MRU, ca prim-ministru desemnat, a păşit în această calitate incertă în sediul Guvernului. Este un document care atestă ceea ce avea să urmeze – o administrare plină de fumuri, fără substanţă, dar care a lăsat în urmă un munte de comenzi de ţigări, băuturi, alifii, odicolonuri şi produse de îngrijirea corpului!
MRU, premierul repede expirat, a rămas în istoria Palatului Victoria prin cheltuielile de protocol neruşinate. Şi-a comandat din bugetul de stat produse cosmetice şi de îngrijire a corpului, delicatese sofisticate la preţuri de lux, băuturi alcoolice fine, trabucuri. Dineurile pregătite de bucătarul SPP-ist decorat pentru merite erau desprinse din ghidurile restaurantelor cu stele Michelin, iar deconturile de la Cancelaria premierului purtau o inscripţie fără drept de control: Palatul Victoria – SPECIAL.
Aceste derapaje fără egal în rândul premierilor europeni, în privinţa batjocoririi banului public, pleacă de la un comportament de tip medieval, reţinut în epoca modernă doar de reziduuri ale regimurilor totalitare sau dictatori din speţa Bokassa, ce-şi permiteau orice moft, orice fantezie. MRU şi-a câştigat în puţinele luni de mandat un renume de care nu va scăpa toată viaţa. Premierul Ungureanu “acoperit” de alifii pentru uzul personal, beţişoare de curăţat în nas şi urechi, cleştişori pentru tăiat unghiile, plasturii de scos bătături sunt produsele comandate de Palatul Victoria care l-au aruncat într-un iremediabil ridicol pe fostul “spion-şef” al României. Căderea Guvernului MRU, în aprilie 2012, la scutit pe premier de derapaje şi mai mari care, cu siguranţă, i-ar fi atras răspunderea materială pentru cheltuielile extravagante. Aşa că “viaţa scurtă” l-a salvat şi pe el de necazuri, a salvat şi bugetul de la presiuni dinpartea unui personaj care nu avea limite în satisfacerea plăcerilor gastronomice şi asigurarea “materialelor” necesare întreţinerii pielii, tegumentelor, ţesuturilor cornoase.
Dacă MRU se ţinea în scaun, cu siguranţă Palatul Victoria s-ar fi transformat radical într-o firmă mare, ar fi înfiinţat un beauty salon, şi alături ar fi fost deschis un restaurant de lux cu autoservire pentru miniştri, un club privat în care aveau acces doar invitaţii premierului.
După scurtul lui mandat, nesemnificativ în acte de guvernare, a rămas însă un munte de note de plată şi de comenzi către marile magazine alimentare, drogherii, tutungerii şi distilerii.
Câteva “mostre” din biblioteca de plăceri a premierului au fost publicate în premieră de Jurnalul Naţional. MRU a răspuns neconvingător, cerând să se probeze semnătura lui pe comenzi! O şmecherie de doi lei, pentru că era evident că doar nu putea el să semneze notele de comandă ale RAPPS, ale bucătarului şi paharnicului şef. Dar toate produsele pe care le cumpărau angajaţii erau destinate meselor date de MRU sau ajungeau în reşedinţele gospodărite de Guvern aflate la dispoziţia premierului. Fondurile de protocol ajunseseră o vacă bună de muls pentru a satisface gusturi şi plăceri personale, care nu aveau nici o legătură cu exercitarea funcţiei de prim-ministru.
Prima comandă, cea care a deschis seria cumpărăturilor din banul public pentru uzul lui MRU, a apărut în 6 februarie. Exact în ziua în care MRU devine premier desemnat şi a păşit în această calitate provizorie în Palatul Victoria.
Prezentăm astăzi, aşadar, un document excepţional, care atestă începutul guvernării derizorii a lui Unguent. Marele om de stat îşi face simţită prezenţa printr-o substanţială comandă de ţigări – 21 de cartuşe. Totul este trecut în contul “Palat Victoria Special” şi la preţ este indicat FP (probabil fond de protocol sau fără preţ?). Comanda uriaşă de ţigări (4.200 bucăţi ţigarete) este cu atât mai ciudată dacă ţinem seama că în instituţiile publice fumatul este interzis prin lege!
Aşadar, ce să poată să le tragă în piept, MRU era obligat să iasă în faţa guvernului, în aer liber. Afară ningea însă la greu, aşa că MRU ar fi fost nevoit să fumeze cele 4.200 de ţigări – de la nominalizare, în incinte private – adică să fugă de la “prăvălie”. Dacă mai pui la socoteală că şi consumul băuturilor alcoolice este interzis în instituţiile publice, rămâne un semn de întrebare ce făcea premierul “legalist” cu ele? Lua acasă băuturica şi ţigările? Nu credem că MRU s-ar fi pretat la o asemenea josnicie. Dar, până la proba contrarie, Unguent rămâne să lămurească ce a făcut cu “bazarul” burduşit de marfă din Palatul Victoria, aprovizionat după 6 februarie, până la sfârşitul lui aprilie. Pentru că, iată, cum notele de comandă, alăturat prezentate în fascimil atestă intrarea în “Palatul Victoria Special” a zeci de cartuşe de ţigări. Sau vorba lui Arghezi: Una spunem şi alta fumăm, tovarăşi!
În concluzie, MRU şi-a dat cinstea pe tutun! Şi nu numai!
