Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DEBRANŞAŢI ● CFR Corabia datoreaz,a CEZ-Electrica 350 de milioane de lei vechi
De patru luni, peste gara Corabia din judeţul Olt s-a aşternut negura. Datoriile de mii de miliarde de lei vechi pe care CFR-ul le datorează la CEZ-Electrica i-a adus pe angajaţi şi pe călători la diperare, dar şi la lumina lumânării. În lipsa plăţii, oamenii îşi continuă activitatea aşa cum au învăţat în urmă cu zeci de ani: cu lanterna şi cu lampa de gaz alături, iar casierele scriind bilete de tren de mână, deşi pe mesele lor tronează simbolul tehnologiei moderne: calculatoarele.
De patru luni, peste gara Corabia din judeţul Olt s-a aşternut negura. Datoriile de mii de miliarde de lei vechi pe care CFR-ul le datorează la CEZ-Electrica i-a adus pe angajaţi şi pe călători la diperare, dar şi la lumina lumânării. În lipsa plăţii, oamenii îşi continuă activitatea aşa cum au învăţat în urmă cu zeci de ani: cu lanterna şi cu lampa de gaz alături, iar casierele scriind bilete de tren de mână, deşi pe mesele lor tronează simbolul tehnologiei moderne: calculatoarele.
DEBRANŞAŢI ● CFR Corabia datoreaz,a CEZ-Electrica 350 de milioane de lei vechi
De patru luni, peste gara Corabia din judeţul Olt s-a aşternut negura. Datoriile de mii de miliarde de lei vechi pe care CFR-ul le datorează la CEZ-Electrica i-a adus pe angajaţi şi pe călători la diperare, dar şi la lumina lumânării. În lipsa plăţii, oamenii îşi continuă activitatea aşa cum au învăţat în urmă cu zeci de ani: cu lanterna şi cu lampa de gaz alături, iar casierele scriind bilete de tren de mână, deşi pe mesele lor tronează simbolul tehnologiei moderne: calculatoarele.
"Parcă se vede ceva!", se aude de-afară o voce puternică. Bărbatul se ridică de pe scaun alene, îşi fixează mai bine chipiul pe cap şi cu mişcări încete, pipăind pe suprafaţa mesei îşi caută lanterna. De-ndată ce a dibuit-o, o înşfacă bine, căci de-ar pierde-o sau de ar scapa-o pe jos, ar fi imposibil să o mai găsească. Ajuns afară, pune mâna streaşină la frunte, se uită în zare şi parcă-parcă zăreşte luminiţa pe care o aştepta. Se mai uită o dată ca nu cumva să greşească, întrebă ajutoarele adunate lângă el,"vine, nu?" şi d-abia după ce confirmarea soseşte se aşază tacticos în pătrăţelul desenat pe ciment, scoate lanterna din buzunar şi semnalizează. Ba în sus, ba în jos, stânga-dreapta, doar-doar lumina plăpândă a bateriei va fi văzută de la depărtate. Ceasul arată 18:43. Este ora la care în gara Corabia soseşte trenul către Caracal.
CALCULATORUL ŞI LUMÅNAREA. Dacă altă dată era anunţat prin staţie, de la pupitrul de comandă al impiegatului, semnalizat cu lumini puternice, acum intrarea trenului în gară se face mai mult pe bâjbâite. La casa de bilete, angajata CFR-ului, cu capul plecat şi privirea lipită de foaia de hârtie, completează de zor biletele pe care le dă călătorilor. De când cu prelungita pană de curent, femeia nu mai poate folosi bunătate de calculator cu care tocmai ce se pricopsise şi tot de mână a ajuns să completeze foile mici, dreptunghiulare pe care le dă oamenilor pe post de bilet. Pe unitatea de calculator şi-a aşezat un pahar în care pâlpâie firav o lumânare, iar lângă teancul de bilete şi caietul în care îşi notează ce a vândut în fiecare zi, femeia, şi-a mai pus trei lumânări, sperând că poate, în felul ăsta îşi mai protejează oleacă ochii şi aşa acoperiţi de ochelari cu rame groase. "E tare greu când se lasă seara. Oamenii bâjbâcâie de parcă ar fi orbi, se fac tot felul de încurcături, se încurcă în bani, le e tare greu. Şi mie mi-e greu, dar eu..." Îşi retează vorbele, de teamă ca nu cumva "să intru la necaz, dacă vorbesc". Povesteşte însă de colega sa mai veche în breaslă, doamna Japca, care, pentru a putea să se descurce noaptea prin mulţimea de bilete, ba pentru handicapaţi, ba pentru elevi sau pensionari, şi-a pus pe frunte o lanternă asemenea minerilor. "Într-o noapte poţi să consumi şi 10 lumânări. Pe toate le cumpărăm cu bani din buzunarul nostru, pe nimeni nu interesează cum facem faţă. Lumea ne înjură, ţipă la noi, de parcă noi am fi vinovaţi. Eu lucrez de 23 de ani de zile şi când mi s-a spus că trebuie să facem cursuri de calculatoare pentru a ne moderniza, nu am zis nici pâs, deşi tare greu mi s-a părut la început. M-am chinuit şi am învăţat. Dar toată munca noastră e în zadar", spune femeia, după care se cufundă iar în întunericul încăperii.
DE LA BECUL VECINULUI... Motivul pentru care gara Corabia s-a trezit în întuneric e lesne de închipuit: neplata facturilor la energie. Potrivit directorului regionalei CFR Craiova, Dorel Ciucă, suma de bani pe care CFR-ul o datorează Cez-Electrica este de mai bine de 1.000 de miliarde de lei vechi, dintre care numai penalităţile însumează 200 de miliarde de lei vechi. Şeful de staţie Ghidura Marian ridică neputincios din umeri atunci când este întrebat ce se va întâmplă cu gara de a cărei conducere se ocupă. "Aşteptăm răspuns de sus, ei trebuie să ştie...". Până una-alta, se uită stingheri unii la alţii, cu ochii mari, cât să poată identifica persoana care i se află în faţă. Responsabilul cu carburantul al cărui nume nu a dorit să şi-l facă public ne trage de mânecă şi ne spune în şoaptă: "Primarul habar nu are ce se întâmplă. Ce, nu ar fi putut să pună un neon, două, măcar pe peron ca să ne vedem şi noi om cu om?", şuşoteşte bărbatul şi nu uită să amintească binele pe care l-a făcut angajaţilor gării: "Am tras un fir de curent electric de la depozitul de carburant în încăperea de unde se dau biletele, că mi-e milă de fetele astea care se chinuie. Îşi strică ochii. Şi-apoi, de la becul ăsta se mai vede un pic şi în sala de aşteptare, oamenii pot să vadă şi ei pe unde merg".
"PUTEM FI ŞI JEFUIŢI". "Cumnate, pe unde eşti?", strigă o femeie şi vocea îi tremură uşor. Bărbatul opreşte bicicleta pe care a aşezat purcoiul de bagaje şi începe să-şi caute ruda, privind în jur. În întunericul ca de smoală se zăresc însă doar siluete. O femeie rotofeie străbate cu paşi mărunţi şi temători, ca nu cumva să cadă, întunericul nopţii, se apropie de bărbat, îl studiază o clipă, ca nu cumva să-l confunde, după care îl prinde zdravăn de braţ. "Nu e normal să se întâmple aşa ceva. În anul 2008, într-o ţară ce se presupune a fi europeană să stăm să orbecăim ca proştii, ca oile prin bezna asta. Poţi să îţi rupi picioarele, poate cineva să te jefuiască, să îţi pierzi banii. În jur nu vezi nimic", se vaită bărbatul. Grecu Stelian are aproape 72 de ani, dar de când se ştie nu a văzut vreodată gara asta să zacă în întuneric ca acum. "Dacă eram singură, mi-era frică să vin", spune cumnata sa şi dă să urce în tren, căci zice femeia, "acuma e pericol să nici nu ştii când pleacă sau când vine trenul, nimeni nu mai anunţă nimic!"
DATORII DIN 2004. Privatizarea Electrica şi împărţirea ei pe mai multe companii a stricat multe ploi în industria autohtonă. Întreprinderi care până nu demult nu se sinchiseau de datoriile acumulate, ştiind că într-un fel sau altul vor fi şterse de parcă nici nu ar fi existat, s-au aflat dintr-o dată în situaţia de a avea de înapoiat datorii de miliarde de lei. Printre acestea se află şi CFR. Compania cehă CEZ are de recuperat numai de la gara Corabia suma de 350 de milioane de lei vechi, în condiţiile în care cea mai veche factură pe care CFR-ul o are neachitată faţă de CEZ datează din 2004. Atât pentru angajaţii CFR, cât şi pentru călătorii care se perindă prin gări aflate în negură, 1.000 de miliarde de lei vechi, 350 de milioane sau alte sume care se termină în multe zerouri, au ajuns să-i lase reci. Biletul, şi aşa mult prea scump, pe care îl plătesc pentru a dârdâi de frig într-un vagon în care lumina slabă îţi ameţeşte privirea sau pentru a orbecăi pe peron pentru a putea prinde trenul, e suficient pentru a-şi cere dreptul la a circula civilizat. Se pare însă, că în România anului 2008, "Europa" nu se întrezăreşte nici dacă s-ar aduna toată lumina lumii pentru a putea privi la puterea ei, viitorul...
De patru luni, peste gara Corabia din judeţul Olt s-a aşternut negura. Datoriile de mii de miliarde de lei vechi pe care CFR-ul le datorează la CEZ-Electrica i-a adus pe angajaţi şi pe călători la diperare, dar şi la lumina lumânării. În lipsa plăţii, oamenii îşi continuă activitatea aşa cum au învăţat în urmă cu zeci de ani: cu lanterna şi cu lampa de gaz alături, iar casierele scriind bilete de tren de mână, deşi pe mesele lor tronează simbolul tehnologiei moderne: calculatoarele.
"Parcă se vede ceva!", se aude de-afară o voce puternică. Bărbatul se ridică de pe scaun alene, îşi fixează mai bine chipiul pe cap şi cu mişcări încete, pipăind pe suprafaţa mesei îşi caută lanterna. De-ndată ce a dibuit-o, o înşfacă bine, căci de-ar pierde-o sau de ar scapa-o pe jos, ar fi imposibil să o mai găsească. Ajuns afară, pune mâna streaşină la frunte, se uită în zare şi parcă-parcă zăreşte luminiţa pe care o aştepta. Se mai uită o dată ca nu cumva să greşească, întrebă ajutoarele adunate lângă el,"vine, nu?" şi d-abia după ce confirmarea soseşte se aşază tacticos în pătrăţelul desenat pe ciment, scoate lanterna din buzunar şi semnalizează. Ba în sus, ba în jos, stânga-dreapta, doar-doar lumina plăpândă a bateriei va fi văzută de la depărtate. Ceasul arată 18:43. Este ora la care în gara Corabia soseşte trenul către Caracal.
CALCULATORUL ŞI LUMÅNAREA. Dacă altă dată era anunţat prin staţie, de la pupitrul de comandă al impiegatului, semnalizat cu lumini puternice, acum intrarea trenului în gară se face mai mult pe bâjbâite. La casa de bilete, angajata CFR-ului, cu capul plecat şi privirea lipită de foaia de hârtie, completează de zor biletele pe care le dă călătorilor. De când cu prelungita pană de curent, femeia nu mai poate folosi bunătate de calculator cu care tocmai ce se pricopsise şi tot de mână a ajuns să completeze foile mici, dreptunghiulare pe care le dă oamenilor pe post de bilet. Pe unitatea de calculator şi-a aşezat un pahar în care pâlpâie firav o lumânare, iar lângă teancul de bilete şi caietul în care îşi notează ce a vândut în fiecare zi, femeia, şi-a mai pus trei lumânări, sperând că poate, în felul ăsta îşi mai protejează oleacă ochii şi aşa acoperiţi de ochelari cu rame groase. "E tare greu când se lasă seara. Oamenii bâjbâcâie de parcă ar fi orbi, se fac tot felul de încurcături, se încurcă în bani, le e tare greu. Şi mie mi-e greu, dar eu..." Îşi retează vorbele, de teamă ca nu cumva "să intru la necaz, dacă vorbesc". Povesteşte însă de colega sa mai veche în breaslă, doamna Japca, care, pentru a putea să se descurce noaptea prin mulţimea de bilete, ba pentru handicapaţi, ba pentru elevi sau pensionari, şi-a pus pe frunte o lanternă asemenea minerilor. "Într-o noapte poţi să consumi şi 10 lumânări. Pe toate le cumpărăm cu bani din buzunarul nostru, pe nimeni nu interesează cum facem faţă. Lumea ne înjură, ţipă la noi, de parcă noi am fi vinovaţi. Eu lucrez de 23 de ani de zile şi când mi s-a spus că trebuie să facem cursuri de calculatoare pentru a ne moderniza, nu am zis nici pâs, deşi tare greu mi s-a părut la început. M-am chinuit şi am învăţat. Dar toată munca noastră e în zadar", spune femeia, după care se cufundă iar în întunericul încăperii.
DE LA BECUL VECINULUI... Motivul pentru care gara Corabia s-a trezit în întuneric e lesne de închipuit: neplata facturilor la energie. Potrivit directorului regionalei CFR Craiova, Dorel Ciucă, suma de bani pe care CFR-ul o datorează Cez-Electrica este de mai bine de 1.000 de miliarde de lei vechi, dintre care numai penalităţile însumează 200 de miliarde de lei vechi. Şeful de staţie Ghidura Marian ridică neputincios din umeri atunci când este întrebat ce se va întâmplă cu gara de a cărei conducere se ocupă. "Aşteptăm răspuns de sus, ei trebuie să ştie...". Până una-alta, se uită stingheri unii la alţii, cu ochii mari, cât să poată identifica persoana care i se află în faţă. Responsabilul cu carburantul al cărui nume nu a dorit să şi-l facă public ne trage de mânecă şi ne spune în şoaptă: "Primarul habar nu are ce se întâmplă. Ce, nu ar fi putut să pună un neon, două, măcar pe peron ca să ne vedem şi noi om cu om?", şuşoteşte bărbatul şi nu uită să amintească binele pe care l-a făcut angajaţilor gării: "Am tras un fir de curent electric de la depozitul de carburant în încăperea de unde se dau biletele, că mi-e milă de fetele astea care se chinuie. Îşi strică ochii. Şi-apoi, de la becul ăsta se mai vede un pic şi în sala de aşteptare, oamenii pot să vadă şi ei pe unde merg".
"PUTEM FI ŞI JEFUIŢI". "Cumnate, pe unde eşti?", strigă o femeie şi vocea îi tremură uşor. Bărbatul opreşte bicicleta pe care a aşezat purcoiul de bagaje şi începe să-şi caute ruda, privind în jur. În întunericul ca de smoală se zăresc însă doar siluete. O femeie rotofeie străbate cu paşi mărunţi şi temători, ca nu cumva să cadă, întunericul nopţii, se apropie de bărbat, îl studiază o clipă, ca nu cumva să-l confunde, după care îl prinde zdravăn de braţ. "Nu e normal să se întâmple aşa ceva. În anul 2008, într-o ţară ce se presupune a fi europeană să stăm să orbecăim ca proştii, ca oile prin bezna asta. Poţi să îţi rupi picioarele, poate cineva să te jefuiască, să îţi pierzi banii. În jur nu vezi nimic", se vaită bărbatul. Grecu Stelian are aproape 72 de ani, dar de când se ştie nu a văzut vreodată gara asta să zacă în întuneric ca acum. "Dacă eram singură, mi-era frică să vin", spune cumnata sa şi dă să urce în tren, căci zice femeia, "acuma e pericol să nici nu ştii când pleacă sau când vine trenul, nimeni nu mai anunţă nimic!" DATORII DIN 2004. Privatizarea Electrica şi împărţirea ei pe mai multe companii a stricat multe ploi în industria autohtonă. Întreprinderi care până nu demult nu se sinchiseau de datoriile acumulate, ştiind că într-un fel sau altul vor fi şterse de parcă nici nu ar fi existat, s-au aflat dintr-o dată în situaţia de a avea de înapoiat datorii de miliarde de lei. Printre acestea se află şi CFR. Compania cehă CEZ are de recuperat numai de la gara Corabia suma de 350 de milioane de lei vechi, în condiţiile în care cea mai veche factură pe care CFR-ul o are neachitată faţă de CEZ datează din 2004. Atât pentru angajaţii CFR, cât şi pentru călătorii care se perindă prin gări aflate în negură, 1.000 de miliarde de lei vechi, 350 de milioane sau alte sume care se termină în multe zerouri, au ajuns să-i lase reci. Biletul, şi aşa mult prea scump, pe care îl plătesc pentru a dârdâi de frig într-un vagon în care lumina slabă îţi ameţeşte privirea sau pentru a orbecăi pe peron pentru a putea prinde trenul, e suficient pentru a-şi cere dreptul la a circula civilizat. Se pare însă, că în România anului 2008, "Europa" nu se întrezăreşte nici dacă s-ar aduna toată lumina lumii pentru a putea privi la puterea ei, viitorul...
În aşteptarea banilor
În ţară, 133 de gări sunt debranşate de la energie electrică, din cauza neplăţii facturilor pe care SNCFR le are către Electrica. Dintre acestea, 35 de staţii, decuplate total sau parţial, aparţin regionalei Craiova. "Pe lunile decembrie, ianuarie şi februarie 2008 am reuşit să virăm în contul CEZ 15 miliarde de lei vechi, dar, compartiv cu suma de 1.000 de miliarde pe care o avem de plătit, este foarte puţin. "Îi branşăm pe cei de la Corabia, dar îi vom debranşa pe alţii", ne-au spus cei de la CEZ. La nivelul companiei se fac eforturi ca o parte din călători să primească subvenţii de la stat care ar însuma 3.000 de miliarde de lei vechi, bani cu care ne-am putea acoperi cheltuielile către CEZ", a comentat situaţia în care se află directorul regionalei CFR Craiova, Dorel Ciucă. Pentru a-şi putea recupera banii, conducerea CEZ a dat în judecată SNCFR, procesele au fost câştigate şi s-a trecut la executarea silită.
