Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conform Hotărârii nr. 4592 din 5 iulie 2012 care reia decizii anterioare din 1928 şi 1933, Biserica Ortodoxă Română a decis refuzul oricărui serviciu religios, atât la înmormântare, cât şi la pomenirile pentru morţi pentru cei incineraţi, cu excepţia cazurilor în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat din motive obiective cum ar fi cele financiare sau legale, legi specifice ale unor state în care incinerarea este obligatorie.
"Pentru astfel de cazuri, la depunerea urnelor funerare în cripte, se poate oficia doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală”, a explicat preotul Eugen Tănăsescu, directorul Radio Dobrogea.
Conform deciziei Sfântului Sinod, cea mai înaltă autoritate în Biserica Ortodoxă Română, nici pomeniri nu se fac pentru cel incinerat, cu excepţia cazurilor deja arătate.
În mod normal, după înhumare, Biserica rânduieşte pomenirea individuală a celui decedat la următoarele termene: 9 şi 40 zile; 3, 6, 9, 12 luni şi apoi din an în an până la 7 ani. Totodată, cei decedaţi pot fi pomeniţi colectiv la slujbele rânduite pentru pomenirea generală a morţilor, precum moşii sau sâmbetele Postului Mare.
Presa a afirmat în ultimele zile că au existat cazuri în care s-a făcut slujbă la incinerare. L-am întrebat pe preotul Eugen Tănăsescu cum se explică acest lucru. "Eu personal nu cunosc astfel de cazuri, dar, dacă au existat, fiecare caz în parte trebuie analizat. În astfel de situaţii decizia Sfântul Sinod menţionează că preoţii care se abat de la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind practica incinerării morţilor vor fi opriţi de la lucrarea preoţească şi trimişi în judecata Consistoriului eparhial, spre sancţionare. În cazul foştilor preoţi care săvârşesc slujba de prohodire chiar în incinta crematoriului vor fi sesizate autorităţile competente pentru sancţionarea penală, întrucât folosesc calităţi mincinoase (de cleric al Bisericii Ortodoxe Române) pentru a obţine un folos material injust, păgubind familiile îndoliate (art. 215 alin. (2) Cod penal, infracţiunea de înşelăciune)", a precizat preotul.
În cazul lui Sergiu Nicolaescu s-a putut observa la ieşirea sicriului din Cercul Militar că un militar purta o cruce inscipţionată cu numele regizorului. În cazul celor înhumaţi, acea cruce care este foarte importantă în ritual se aşază pe mormânt şi păstrează chiar dăcă ulterior este construită o criptă. Cum nu există mormânt pentru cel incinerat, familia decide, dacă nu a decis anterior cel incinerat. L-am întrebat pe preotul Tănăsescu ce se întâmplă cu coliva, cu hainele date de pomană. "Milosteniile folosesc celor ce le dau şi le primesc. Dar ele se însoţesc de rugăciune pentru a fi folositoare şi celui decedat. Cum însă slujbă nu există. . . Nici acatiste sau pomeniri nu se fac pentru cei incineraţi din moment ce nu se face nici o slujbă pentru aceştia", a fost răspunsul. (A.M)
