Colectia regala - Si comunistii au furat din tablouri

Unii fani ai fostului rege Mihai, asemenea lui Ion Varlam, au descoperit o formula simpla pentru a justifica disparitia tablourilor Coroanei Romaniei: le-au furat comunistii! Cand, cum si in ce imprejurari, unul ca Ion Varlam nu vrea sa ne explice. Desigur, au furat destule si comunistii, si la vremea petrecerii faptelor, si mai tarziu, insa, atunci cand deschizi o discutie de aceasta factura, trebuie sa stii despre ce vorbesti, nu sa bati campii, vehiculand argumente de mucava. Asa ca ne-am gandit sa le explicam noi fanilor in discutie despre ce este vorba. Cu speranta ca le facem placere.

Inainte de toate, trebuie sa precizam ca din cele 212 tablouri cate numara colectia Coroanei Romaniei, toate cele 170 care au mai ramas in tara se afla si azi in muzeele romanesti. Daca ei, comunistii, au furat cele 42 de tablouri ce ne lipsesc, de ce nu le-ar fi furat pe toate? Ce s-a furat, s-a furat din alte corpuri ale bunurilor artistice din fostele palate regale. Ne-ar trebui cateva zeci de pagini ale Jurnalului National ca sa reproducem integral inventarele operelor de arta si obiectelor pretioase ridicate din aceste palate, ceea ce ar plictisi cititorii, fiind preferabil sa prezentam un rezumat al tuturor inventarelor, inaintat conducerii statului in toamna lui 1948.

REFERATUL FINAL. Este vorba despre un inventar cifric, insotit de referatul intitulat Propuneri pentru repartizarea si atribuirea definitiva a bunurilor inventariate care au apartinut sub diferite forme familiei regale. Am extras din el numai ce ne intereseaza.

"Toate bunurile mobile si imobile, care au apartinut, sub diferite forme, fostei familii regale - preciza textul lui - , au fost inventariate si predate provizoriu, in custodie, pentru a fi conservate. Tabelul alaturat cuprinde toate aceste bunuri, identificate pana acum. Pentru ca repartizarea si atribuirea lor sa fie cat mai rationala si mai utila intereselor obstesti, in propunerile ce urmeaza am tinut seama, in primul rand, de natura bunurilor inventariate, adica: ...C. Obiectele de arta, medaliile si monedele de aur, argint, arama si bronz vechi si mobilierul de valoare deosebita propunem sa fie catalogate aparte si repartizate de catre o comisiune formata din reprezentanti ai Ministerului Educatiei Nationale si Artelor." Semnau presedintele comisiei, A. Bunaciu, secretarul comisiei, M. Levente, si membrii comisiei, A. Voitinovici, N. Celac, M. Maievschi, St. Tanasescu.

ASPECTE SUSPECTE. Cu deosebire, ne atrage atentia in tabelul expus definitia "pictura fara valoare" si ramane sa ne intrebam ce se putea ascunde sub ea. La Peles, Pelisor si Foisor existau 1.268 lucrari de pictura "fara valoare", "neevaluate, fara importanta", iar la Castelul Bran numai trei, evaluate totusi la 4.000 de lei. De ce tablourile fara valoare de la Bran fusesera evaluate, iar cele de la Sinaia, nu, iata o intrebare la care este foarte greu de raspuns. Este adevarat, in timp, numerosi veleitari ai artelor plastice romanesti donasera Casei Regale destule tablouri lipsite de har, insa nu este mai putin adevarat ca, in epoca, erau considerate drept lipsite de orice valoare si lucrarile unui Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady si altii, apreciati drept formalisti, decadenti si subjugati curentelor artistice occidentale. Si, drept urmare a cercetarilor arhivistice intreprinse de noi, am putut constata ca asupra corpului tablourilor asa-zise "fara valoare" de la Peles, Pelisor si Foisor, amestecate printre cele confiscate din conacele fostilor mosieri si din resedintele din mediul urban ale fostilor demnitari ai regimului maturat de pe scena istoriei, cei mai multi aflati atunci in detentie sau la Canalul Dunare - Marea Neagra, s-au operat cele mai grandioase furturi din anii de debut ai regimului comunist.

Startul a fost dat la 11 mai 1949, prin procesul-verbal al sedintei de la CC al PMR, care a hotarat modul de repartizare a bunurilor intrate in patrimoniul statului prin aplicarea Decretului nr. 83/1949, din care reproducem aici, de asemenea, numai segmentele care ne intereseaza: "Prezenti: tov. Teohari Georgescu, tov. Vasile Vaida, tov. Dumitru Petrescu, tov. Eduard Mezincescu si tov. Stelian Tanasescu. S-au luat urmatoarele hotarari: ... lucrurile de arta (tablouri, covoare, instrumente muzicale etc.) vor fi depuse spre pastrare la muzeele, pinacotecile sau expozitiile permanente locale, iar in lipsa acestora vor fi depozitate la resedinta judetului, intr-un loc sigur; se va face un tabel (inventar) si se va inainta acest tabel Comisiei Centrale, iar Ministerul Artelor si Informatiilor va trimite delegati pentru apreciere; ... fiecare comitet provizoriu raspunde pentru executarea sarcinilor de mai sus si pentru orice risipire a bunurilor. In acest sens, se va da un ordin circular catre toate comitetele provizorii". Insa comitetele provizorii, tocmai pentru ca erau provizorii, se schimbau cum se schimba ciorapii si, in cele din urma, culpabilii de hotie n-au mai putut fi identificati.

CAND? CINE? CUM? Anii ’50, in totalitate, au reprezentat intervalul de timp in care s-au inregistrat cele mai masive jafuri operate asupra unui patrimoniu constituit prin dezechiparea fostelor resedinte legale si prin confiscarile efectuate din domiciliile celor care infundasera puscariile. In primul rand, au furat cat incape cei care au manipulat asemenea bunuri, falsificand inventare sau inscenand casarea unora dintre ele. Apoi s-au implicat in afacere activisti de partid cu veleitati de colectionari. Multe lucrari de arta s-au volatilizat sub forma cadourilor oferite demnitarilor timpului, de la toate nivelurile. In sfarsit, cuiva i-a venit ideea ca asemenea bunuri ar putea fi vandute la un pret de nimic unor indivizi alesi pe spranceana, ceea ce s-a si intreprins, in paguba statului si in beneficiul unor nomenclaturisti loviti de cleptomanie. Din total, Securitatea si-a tras partea ei, deloc neglijabila. De altfel, tot in Jurnalul National, am scris despre modul in care au fost mobilate vilele destinate consilierilor sovietici si despre cum, dupa plecarea acestora, toate bunurile artistice din vilele in discutie s-au impartit intre diversi ofiteri, ca o prada de soi. Ciurucurile au fost vandute prin Consignatia.

Primarul Capitalei din epoca, faimosul Constantin Doncea, si-a facut parte cu de la sine putere, inzestrandu-se cu peste 30 de panze de prima mana. Din ordinul personal al lui Alexandru Draghici, au curs diverse cadouri spre academicianul Athanase Joja si spre Tudor Arghezi, regimul dorind sa se asigure in felul acesta de loialitatea lor. La un pret derizoriu, platit in rate prelungite uneori pe parcursul unui deceniu, au cumparat numeroase tablouri generalul-maior Mihail Burca, Florian Danalache, activist bun la toate, Anton Tatu Jianu, ministrul Justitiei, Leontin Salajan, ministrul Constructiilor si, apoi, al Fortelor Armate, academicianul Constantin I. Parhon, insusi Alexandru Draghici, ministrul Securitatii Statului, si multi altii. Unele bunuri au fost repartizate unor institutii asa-zise obstesti, gen ARLUS, CGM etc., de unde au disparut fara urme. Si a mai existat o supapa prin care s-au evaporat cantitati apreciabile de opere de arta si obiecte de pret. Incredibil, aceasta supapa a fost cinematografia!

FILME DE CAPA SI SPAGA. Cercetand cu atentie documentele epocii, lucru pe care ar putea sa-l faca si Ion Varlam, intalnim si marturii la care nu stii daca trebuie sa razi sau sa plangi. Probabil s-a profitat si de faptul ca cinematografiei nu i se refuza nimic, de vreme ce Lica Gheorghiu, fiica lui Dej, se lansase cu brio in cariera de actrita de film. Astfel incat spre studiourile de la Buftea au inceput sa curga tot felul de bunuri artistice, spre a fi utilizate ca recuzita. Si iata ce s-a ales din ele: "Din dosarul nr. 568, privind bunurile confiscate de la Gheorghe Tatarescu - se preciza intr-un document din iunie 1968 - , rezulta ca s-ar fi vandut la cinematografie, printre alte obiecte, si 95 de tablouri. Tablourile sunt trecute pe un simplu tabel, numeric, fara a se face o descriere a lor. Facand verificari la Studioul Buftea, nu s-a putut da de urma acestor tablouri". Asupra faptului ca in aceste malversatiuni au fost implicati si bravi intelectuali romani nu mai pluteste vreo indoiala. Cu alte cuvinte, nu prea se face sa aruncam totalitatea vinovatiilor doar in spinarea activistilor de partid.

Aceleasi matrapazlacuri au fost detaliate intr-o nota-raport emisa ceva mai tarziu: "Din arhiva Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti rezulta ca s-au vandut la cinematografie 467 de tablouri, dintre care 95 au apartinut lui Gheorghe Tatarescu. Tablourile au fost vandute numeric, la preturi foarte mici. Datorita faptului ca au fost date la cinematografie, numeric, fara o descriere a lor, aceste tablouri nu au mai putut fi identificate de noi. Cu ocazia verificarilor facute la cinematografie, am constatat ca, din cele 467 de tablouri primite de la fosta intreprindere ILL Steagul Rosu spre dotare, in momentul de fata mai au in magazie circa 45 de tablouri si acestea sunt copii facute de pictori salariati ai cinematografiei. Despre cele 467 de tablouri nu se mai stie nimic, ele nu apar in evidenta cinematografiei, iar actele initiale, cu care au fost primite, nu mai exista, ele fiind distruse prin ardere din ordinul conducerii cinematografiei. Tot cu ocazia verificarilor la cinematografie, am constatat ca Studioul Cinematografic Buftea a fost dotat cu bunuri ce au apartinut fostelor castele regale, printre care obiecte din argint, in greutate de peste 1.200 kg, obiecte din cristal si portelanuri, toate avand o valoare muzeistica si carora li s-ar putea da o intrebuintare mai buna, mai ales ca studioul nu se foloseste efectiv de ele". Nu se mai folosea de ele, pentru ca, pur si simplu, multe disparusera din gestiune. Iar de altele nu se resimtea o nevoie acuta: cine poate deosebi intr-un film din acele vremuri un tacam de argint de unul din tinichea?

OPERATIUNEA "IMBOGATIREA". Actiunea de recuperare a unor bunuri artistice oneros risipite nu a fost declansata in interesul statului ca atare, ci viza compromiterea lui Alexandru Draghici, cu care Nicolae Ceausescu se afla in conflict direct, inainte de toate, si apoi a intregului establishment politic girat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Nici un nou dictator, cand se instaleaza in scaun, nu pierde ocazia de a administra o copita sau doua predecesorului sau. Paradoxal, afacerea a fost incredintata Securitatii, parte activa la jaful incriminat de noua conducere de partid si de stat, si aceasta si-a insusit-o sub numele de cod "imbogatirea". "Intregul aparat al Securitatii Statului - se mentiona, intre altele, intr-un ordin aferent adresat fostilor subalterni ai lui Alexandru Draghici, inca in functii - isi va insusi prevederile decretului si va lua toate masurile, folosind formele si mijloacele muncii de securitate, in vederea descoperirii locurilor unde exista sau sunt ascunse asemenea valori si bunuri, precum si a persoanelor care le detin.

In acest scop, trebuie instruita reteaua informativa, inclusiv cea folosita pe linie de investigatie, cu ajutorul careia sa se stabileasca persoanele care cunosc ceva despre existenta unor asemenea valori si obiecte sau care au participat in cursul anilor la inventarierea ori confiscarea acestora, precum si a acelora care cunosc destinatia ce li s-a dat. Toate informatiile ce se vor obtine in aceasta problema sa fie verificate temeinic, in scopul clarificarii lor in mod operativ. Se va proceda la identificarea persoanelor care detin in prezent asemenea valori si obiecte, cumparate sau obtinute sub forma de cadouri. Ofiterii din cadrul Consiliului Securitatii Statului, care cunosc persoane care si-au insusit astfel de bunuri din confiscari, vor raporta de indata Consiliului Securitatii Statului, prin Cancelarie. Toate informatiile detinute de organele de securitate privind existenta unor locuri unde sunt ascunse comori sa fie imediat reluate si verificate, in scopul clarificarii lor. Ofiterii care deservesc informativ obiectivele de cultura, arta, banci, manastiri si alte locuri unde se gasesc asemenea valori si obiecte vor lua masuri pentru instruirea retelei informative, in scopul de a descoperi persoanele care ar incerca sa sustraga pe cele neinventariate. Se va proceda si la depistarea in continuare a cazurilor de mosteniri in care fondul succesoral se afla in strainatate, in vederea clarificarii lor in favoarea statului nostru." In cele din urma, s-au depistat filierele pe care disparusera 914 tablouri si 19.719 obiecte de arta si din metale pretioase.

Cu toate acestea, operatiunea nu a avut nici un efect. Scopul lui Nicolae Ceausescu fiind in buna parte atins, prin debarcarea lui Alexandru Draghici, lucrurile nu au mai fost duse pana la capat. Pe de o parte, securistii nu erau interesati sa amplifice cercetarile, in respectivele matrapazlacuri fiind implicati prea multi ofiteri. Pe de alta parte, pe listele celor aflati in culpa de cupiditate si rapt se aflau prea multe persoane simandicoase, pe care noul dictator nu se incumeta sa le infrunte, deoarece mai avea nevoie de ele. S-au recuperat totusi multe din operele de arta si obiectele de valoare din fostele resedinte regale. In schimb, cei abia iesiti din detentie, cand incercau sa-si recupereze bunuri artistice confiscate in mod abuziv, primeau un raspuns standard, de genul celui primit si de un anume Julius Cserveny: "Intrucat nu se gasesc documente originale din care sa rezulte obiectele confiscate de la locuinta lui Julius Cserveny, valoarea lor si ce s-a facut cu ele, propunem: Oficiul pentru rezolvarea reclamatiilor, sesizarilor si propunerilor oamenilor muncii sa comunice in scris petentului ca, intr-adevar, in cazul semnalat, s-a comis un abuz, insa Julius Cserveny nu poate fi despagubit, datorita motivelor mentionate mai sus...". Iar bunurile de patrimoniu scoase din tara de fostul rege Mihai, in noiembrie 1947, au fost trecute din nou sub tacere.

HAOS IN ACTE
"Cu privire la bunurile predate in custodie institutiilor, din verificarile efectuate rezulta ca, pana in prezent, ele n-au mai fost urmarite de Consiliul Popular al Municipiului Bucuresti, la dosare nu exista documente prin care institutiile in cauza sa confirme preluarea definitiva in administrarea proprie a bunurilor respective. Din verificarile efectuate a rezultat ca Directia Administrarii Bunurilor si ILL Steagul Rosu au comis o serie de ilegalitati si au dat dovada de o neglijenta totala in administrarea si valorificarea bunurilor provenite din confiscari. La aceasta au contribuit si organele MAI, care dirijau activitatea unitatilor de mai sus, fapt ce a dus, in ultima instanta, ca o serie de bunuri sa dispara sau sa se degradeze, iar unora dintre ele li s-a dat alta destinatie decat cea care ar fi trebuit sa li se dea in mod normal" - Iunie 1968

CUSTODIE CU CANTEC
"O lipsa grava in administrarea bunurilor confiscate a constat si in aceea ca, la multe institutii si persoane fizice, s-au dat in custodie tablouri cu valoare muzeistica si obiecte din argint, cand se putea sa li se dea o destinatie mai buna. Aceste tablouri, picturi in ulei, erau semnate de pictori romani si straini recunoscuti pe plan international, ca Theodor Aman, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Dumitru Ghiata, Gheorghe Petrascu, Octav Bancila, Iosif Iser, Theodor Pallady, Bricard, Kalman, Jordaens, Ranzzoni, Hodler, Keller, Cantilli etc. Astfel de tablouri au fost date in custodie la MAI, Ministerul Afacerilor Externe, ARLUS, PCR, Piata 7 Noiembrie, Casa Prieteniei Romano-Bulgare sau la persoane fizice. Din verificarile facute de noi la institutiile care au primit in custodie tablouri a rezultat ca, in prezent, ele n-au o evidenta a acestora si nici nu se cunoaste ce s-a facut cu ele" - Iunie 1968

CASTELELE PELES, PELISOR SI FOISOR DIN SINAIA

1. Pictura principala tablouri buc. 178 neevaluate; de mare valoare 2. Pictura secundara tablouri buc. 419 4.080.000 lei 3. Pictura fara valoare tablouri buc. 1.268 neevaluate; fara importanta 4. Gravuri obiecte buc. 309 440.000.000 lei 5. Icoane obiecte buc. 239 2.519.200 lei 6. Argintarie, alamuri, cositor obiecte buc. 879 4.045.650 lei 7. Mobilier obiecte buc. 235 26.100.000 lei 8. Lampi, ceramica, z jaduri, fildesuri obiecte buc. 622 5.198.800 lei 9. Obiecte de vitrina, vitraliuri obiecte buc. 1.470 52.235.600 lei 10. Covoare obiecte buc. 552 32.576.000 lei 11. Costume nationale obiecte buc. 252 1.386.000 lei 12. Arme si armuri vechi obiecte buc. 425 15.262.200 lei 13. Medalii obiecte buc. 406 162.100 lei 14. Sculptura obiecte buc. 408 23.792.000 lei

CASTELUL BRAN, BRASOV

1. Pictura principala tablouri buc. 5 85.000 lei 2. Pictura secundara tablouri buc. 18 68.000 lei 3. Pictura fara valoare tablouri buc. 3 4.000 lei 4. Gravura obiecte buc. 9 24.000 lei 5. Icoane obiecte buc. 63 388.300 lei 6. Argintarie, alamuri, cositor obiecte buc. 90 240.300 lei 7. Mobilier obiecte buc. 92 2.362.000 lei 8. Ceramica obiecte buc. 116 80.500 lei 9. Covoare obiecte buc. 64 847.000 lei 10. Sculptura obiecte buc. 26 337.000 lei Total lei 4.436.100