Conf. univ. doctor Horaţiu Moldovan: Cea mai frecventă boală de inimă este boala coronariană

Care sunt semnele unei boli de inimă? Când rezolvarea se face cu montarea de stenturi, fără chirurgie? Când gravitatea afecţiunii impune chirurgia cardiacă cu deschiderea unui traseu paralel prin bypass? Sunt câteva dintre întrebările la care ne răspunde conf. univ. doctor Horaţiu Moldovan, şef secţie chirurgie cardiacă la Spitalul Sanador.

Florin Condurăţeanu: - Domnule profesor doctor Horaţiu Moldovan, care sunt simptomele care declanşează  alarma cum că ai o boală de inimă?

Conf. dr. Horaţiu Moldovan: - Simptomele depind de tipul de boală cardiacă. Cea mai frecventă boală de inimă este boala coronariană. Specificăm că operaţia de bypass este cea mai des întâlnită intervenţie chirurgicală. În boala de coronare apare durerea în piept, angina pectorală. Se ajunge şi la infarct. Suferindul resimte oboseala, lipsa de aer la efort. În formele grave bolnavul resimte lipsa de aer şi noaptea, chiar când nu mai face efort. Mă întrebaţi care sunt cauzele apariţiei bolilor de inimă. Sunt cauze din naştere, congenitale, defectele din inimă se operează chiar din copilărie. A doua categorie cuprinde bolile dobândite. Prima clasă este a bolilor cardiace provocate de infecţia reumatică, aşa numitul reumatism articular acut sau febra reumatică. În copilărie, o bacterie aduce infecţia care atacă articulaţiile şi lasă leziuni valvulare. Nu trebuie să se confunde cu reumatismul degenerativ apărut prin înaintarea în vârstă. A treia categorie de boli cardiace apare ca urmare a leziunilor degenerative, consecinţe ale aterosclerozei. Ateroscleroza ţine şi de factorii genetici, dar şi de stilul de viaţă.

F.C: - Care sunt factorii de risc?

Conf. dr. H.Moldovan: - Tensiunea arterială crescută, adică boala hipertensivă, dar şi nivelul crescut de colesterol în sânge, diabetul zaharat, obezitatea, fumatul, sedentarismul. Contează şi ereditatea, de asemenea vârsta.

F.C: - Când se recurge la cardiologia intervenţională cu montare de stenturi, deci fără intervenţie chirurgicală şi când se ajunge la operaţie pe cord deschis cu grefarea de bypass?

Conf. dr. H.Moldovan: - Investigaţia care stabileşte starea sistemului cardiovascular este coronarografia, la care e necesară prezenţa chirurgului cardiac. Se introduce un cateter pe la încheietura piciorului cu abdomenul sau prin braţ şi se inoculează un lichid, care pune în evidenţă starea vaselor, precum crengile unui copac, cum spuneţi dumneavoastră. Se localizează înfundarea şi acolo poate acţiona cateterul, un balonaş din vârful acestuia sparge cheagul şi dilată vasul, montând stentul. Acesta este ca un arcuşor de pix, care va ţine vasul dilatat. Dacă însă infundările cu depuneri de grăsimi sunt localizate într-o zonă dificilă sau există un şirag de înfundări pe traseu se impune chirurgia pe cord deschis cu apelarea la bypassuri. Explicând pe înţelesul tuturor, cum este rugămintea dumneavostră chirurgul deschide un traseu paralel grefând un alt vas, bypassul. Se recoltează vasul de bypass de la artera pectoralului, de la piept sau de la un vas din abdomen sau de la picior.

F.C: - Domnule profesor Horaţiu Moldovan, aţi operat peste 5.000 de cardiaci, aţi adus noutăţi importante în chirurgia disecţiei acute de aortă, dar şi în chirurgia anevrismelor aortei toracice, aţi făcut primele implantări de balon de contrapulsaţie intraaortică. Explicaţi operaţiile în prolapsul de valvă mitrală...

Conf. dr. H.Moldovan: - În inimă există nişte supape, care nu lasă trecerea sângelui decât spre ventriculul stâng,cel cu funcţie de pompă. La unii aceste valve mitrale nu mai închid bine, permit şi circulaţia inversă, nefirească, seamănă cu o uşă dată peste cap. Intervenţia repară sau schimbă valvele. La tineri se folosesc valve artificiale de metal, ele nu se mai schimbă, dar toată viaţa se face tratament cu anticoagulante. La cei mai în vârstă se pun valve biologice, de viţel sau de porc, ele trebuiesc înlocuite la 15 ani, însă nu se recurge la tratament cu anticoagulante.

F.C: - E necesară intervenţia chirurgului cardio vascular şi în caz de infarct?

Conf. dr. H.Moldovan: - La unii bolnavi, la 3-4 zile de la infarct, muşchiul cardiac necrozat din pricina neirigării cu sânge se rupe. Intervenţia pe cord deschis permite coaserea acestor rupturi, repararea lor, lipirea cu cleiuri adezive.

În operaţiile pe cord deschis momentul greu nu este oprirea inimii, se introduce un medicament care opreşte cordul pentru a se lucra pe el. După intervenţie, când se reintroduce sângele inima porneşte de la sine. Dificil este momentul intrării ei la regim normal, reluarea activităţii cardiace fireşti se îndeplineşte după 2-3 ore.