Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unii oameni pot rămâne cu genunchiul blocat în unghi drept, chiar şi dacă nu fac un efort deosebit, şi nu ştiu că nu e bine să îl forţeze pentru a-l îndrepta.
Intenţia neştiutorilor de a pune lucrurile la locul lor poate agrava iremediabil situaţia. În cazul ruperii ligamentelor încrucişate se impune grefarea de ligamente prelevate din spatele genunchiului sau din călcâiul lui Achile.
Interviu cu medic primar Rodica Marinescu, şefa secţiei de Ortopedie a Spitalului Colentina, membră a Societăţii Americane de Artroscopie:
Florin Condurăţeanu: - Doamnă doctor Rodica Marinescu, unii oameni păţesc un necaz: urcând scările, sunt fulgeraţi de o durere brutală în genunchi, iar genunchiul cu pricina rămâne îndoit în unghi drept. Suferinzii aceştia cheamă apropiaţii să le forţeze genunchiul, ca să nu mai fie blocat îndoit. Cu dureri, este adus la poziţia dreaptă de dinainte, dar e bine că se recurge la această forţare?
Dr. Rodica Marinescu: - Este o procedură total greşită. Desdoirea prin forţarea genunchiului blocat aduce agravări. Meniscul în suferinţă se rupe în mai multe fragmente şi acestea se mişcă libere, dezordonat în articulaţie şi sporesc durerile şi deteriorările. În plus, blocarea genunchiului în poziţie îndoită poate fi generată de o fisură, mică ruptură a meniscului, iar cei din jur care se opintesc să deblocheze genunchiul măresc ruptura în menisc. De fapt, apariţia artroscopiei care pătrunde cu o cameră video în genunchi prin incizii mici şi utilizarea unor instrumente medicale prin tuburile artroscopului a scutit meniscul de îndepărtarea lui în totalitate. Cu ajutorul artroscopiei se poate coase ruptura meniscului, se poate şi decupa o porţiune mică din zona meniscului afectat şi meniscul rămas îşi îndeplineşte mai departe rolul. Este indicat ca măcar o treime din laterala meniscului să fie păstrată. Era o greşeală să fie scos tot meniscul pentru orice fisurare, cum făceau chirurgii acum o vreme. Cu meniscul îndepărtat prin operaţii, pacientul făcea mai devreme artroze. Meniscul este un amortizor, cartilagiul nu e bine să se roadă, ajungându-se la frecarea os pe os cu dureri groaznice.
F. C.: - Au dreptate fotbaliştii accidentaţi care oftează:”mai bine mi se fractura osul, tibia, decât să mi se rupă ligamentele încrucişate”?
Dr. R.M.: - Genunchiul are o construcţie frumoasă, o bilă alunecă pe o tipsie, bila de os se mişcă pe suprafeţele de mare netezime ale articulaţiei. Genunchiul are stabilitate cu ajutorul unor ligamente puternice, ligamentele încrucişate. Când s-au rupt ligamentele încrucişate, se impune o intervenţie chirurgicală de grefare a unor alte porţiuni de ligamente. Unul din implanturi prelua o porţiune din prima treime a unui ligament din spatele genunchiului, ligamentul dintre capul tibiei şi rotulă. Acest implant avea avantajul că ligamentul ce se implanta avea şi două pastile de os din zona tibiei şi rotulei. Grefa de ligament aducea stabilitate genunchiului, era bine acceptată de organism. Se mai poate preleva o porţiune de ligament tot din regiunea genunchiului, dar de astă dată grefa nu conţine porţiuni de os. Ligamentul grefat, însă, se lungeşte în timp şi nu mai există o stabilitate necesară. Implantul cu pastile de os are şi el unele dezavantaje, piciorul nu se mai îndreaptă total şi există dureri în spatele genunchiului. O altă metodă este grefarea unui ligament din tendonul călcâiului.
F.C.:- Chirurgul ortoped poate evita printr-o operaţie implantul unei proteze în cazurile de artroză?
Dr. R.M.: - Se poate, dacă bolnavul nu vine târziu, după ce artroza i-a făcut praf articulaţia. Dau exemplul şoldului: dacă suferindul de artroză vine din timp, ortopedul practică mai întâi osteotomia, aranjează corect oasele în articulaţie, le centrează să se asambleze ca înainte. La nevoie, adânceşte locaşul din osul bazinului pentru ca femurul să se aşeze bine, să nu aibă joc. Bolnavul are astfel ţesut viu, îi rămâne osul lui, hrănit de vase, cu reţea de nervi, nu simte proteza de metal.
Şi în situaţia ruperii liegamentelor din genunchi apare “apa la genunchi”. Lichidul se iveşte când ceva nu este în regulă în articulaţie, membrana interioară, sinoviala a fost iritată de un traumatism şi a fabricat mai mult lichid sinovial. Dacă s-au rupt şi ligamentele, apa apare în genunchi după 2 ore; dacă ligamentele au rămas întregi şi sunt alte cauze de agresare - de exemplu, leziune la menisc - apa se iveşte în genunchi după 4-6 ore. Dacă în apă este prezent şi sângele, diagnosticul indică şi ruptura ligamentelor. Scoaterea apei prin puncţii nu este o soluţie, ea se reface şi trebuie acţionat asupra cauzei ce a agresat articulaţia.
Florin Condurăţeanu
