x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Tânărul jurnalist român ale cărui reportaje au făcut înconjurul lumii

0
Autor: Laura Ştefănuţ 13 Feb 2012 - 12:25
Tânărul jurnalist român ale cărui reportaje au făcut înconjurul lumii


Vlad Ursulean este un jurnalist de 23 de ani al carui blog a reusit prin ianuarie sa intreaca redactii intregi.

Un singur reportaj de-al lui a creat mai mult trafic pe facebook decat toate articolele unor publicatii ca Hotnews, Gandul sau Romania libera. Vlad a fost intervievat de BBC si MSNBC si felicitat de oameni publici din tara, de la Adrian Nastase la Alina Mungiu-Pippidi.

Cu putin timp inainte de asta, era dat afara din redactia in care lucra.

Crede ca publicul i-a apreciat materialele fiindca sunt senzationale, insa intr-un alt sens decat senzationalul propus de cea mai mare parte a presei. Le doreste redactiilor, asa cum arata ele in prezent, sa 'moara', fiindca isi rateaza scopul. Asa ca a infiintat Casa Jurnalistului, un fel de redactie libera, pentru a pune umarul la revolutionarea presei. Cand am mers acolo sa-i iau interviu, Vlad facea martisoare pentru targul de la Muzeul Taranului Roman. Spera ca-i vor "plati' o parte din chiria pe martie.

Te-ai angajat intr-o redactie inca din timpul facultatii. Cum aratau cele doua medii?

Invatasem la facultate ca pentru noi, jurnalistii, creativitatea e irelevanta, ca suntem niste robotei care trebuie sa faca totul pe banda rulanta. Ni se spunea ca reportajul nu e citit de nimeni, ca demersuri de tipul asta nu "prind'. Totusi, cand m-am angajat la ziar, exact asta am inceput sa scriu si am avut un soc cand am vazut ca lumea ma citeste. Cu cat investeam mai mult timp in realizarea unui material, cu atat aveam mai mult public. Am inceput sa ma gandesc atunci ca problema era la jurnalistii care nu faceau reportaje bune si nu la publicul care i-ar fi refuzat.

In timpul protestelor, un singur articol de-al tau a avut mai mult trafic pe facebook decat toate articolele de pe Hotnews, Gandul.ro, Romania libera si altele; am auzit jurnalisti, profesori, oameni politici sau din societatea civila care te laudau. De ce crezi ca ai placut atator persoane?

Aticolele au prins pentru ca ii faceau pe oameni sa inteleaga mai mult din ce s-a intamplat, indiferent de opiniile lor. Pe langa asta, multi erau revoltati de felul in care televiziunile au acoperit protestele si cautau cu disperare o alternativa. Asa ca normalitatea s-a transformat in exceptional.

Deci tu ai facut doar ceva normal?

Da, mi-am facut doar meseria.

Pentru cititori, pe langa calitatea materialului, nu e important si subiectul abordat?

Am scris pe subiecte diverse, de la investigatii politice la povestile oamenilor, orice mi se parea interesant.

In functie de ce judeci daca un subiect este interesant sau nu?

De obicei folosesc ca etalon prietenii – trebuie sa le pot povesti lor pasionat.

Publicul cere anumite subiecte?

La noi publicul nu-i educat, nu cere. E ca un copil care invata, ia ce ii dai, se mai supara si plange. In presa multi cred ca stiu ce vrea publicul, asa ca se intrec in ratinguri. De asta se pune accent pe cantitate, pe senzationalul ieftin si se ignora jurnalismul de profunzime. Poti avea acel senzational si daca mergi in adancimea subiectului. Oamenii care mi-au aprecitat articolele le-au considerat senzationale.

Da-mi exemplu de publicatii unde nu este ignorat jurnalismul de profunzime

Jurnalismul de profunzime da semne ca reinvie, au aparut publicatii care promoveaza asta – spre exemplu "Decat o revista'. Chiar si televiziunile, unde circula atatea mizerii, au inceput sa faca emisiuni de reportaje, care arata bine si au public foarte mare.

Cum e perceput jurnalistul de catre public?

E aiurea ca oamenii vad jurnalistii cum ii vad. De fiecare data cand fac interviuri, imi ia ore intregi sa-i conving ca nu vreau decat sa-mi fac meseria bine. Le "multumesc' in special televiziunilor pentru asta. Nemerniciile pe care le fac ma pun si pe mine in pericol. Cel mai recent exemplu este din timpul protestelor, cand filmam in mijlocul revoltei de pe B-dul Bratianu. Oamenii erau suparati fiindca s-au uitat la TV si au vazut ca se minte. Cand au auzit ca sunt jurnalist, au sarit la mine sa ma bata si sa-mi smulga camera. E mult mai greu sa faci jurnalism cu un public care a fost ranit de atata mizerie – si este in continuare ranit.

Cum ti pare ca a fost acoperit subiectul protestelor de catre televiziuni?

E un exemplu foarte bun de jurnalism slab. Televiziunile au fost o rusine – asa sunt in general, dar in cazul asta cu atat mai mult. Cand ai un eveniment atat de complex, gasesti acolo aproape orice: aurolaci, filosofi, huligani, intelectuali, jandarmi, asasini... Or, acoperirea televiziunilor a fost obsesiva, au observat doar feliuta care le-a convenit. Am vorbit cu cameramani care mi-au marturisit ca aveau ordine sa nu filmeze anumite mesaje.

Ti s-a parut ca toate televiziunile au derapat in aceeasi directie?

Nu, au alunecat in directii distincte, dar este la fel de daunator. Fiindca in presa e vorba de ceva mai important decat lupta politica putere- opozitie. Jurnalismul ar trebui sa incurajeze spiritul critic. De asta avem presa – sa ne faca sa gandim, sa fim niste oameni mai buni. Insa, in perioada protestelor, presa a incurajat isteria si a facut oamenii sa se certe pe teme false. La televiziuni s-a putut vedea un reality show, nu realitatea: oameni reali au fost pusi in contextul dorit.

Daca ai avea drept de decizie, ce ai schimba intr-o redactie?

Nu as schimba nimic, as lasa-o sa moara. Am senzatia ca jurnalismul, atat in Romania, cat si la nivel international este pe punctul de a deveni altceva. La noi, fiindca e mult mai mizerabila, presa va muri mai repede.

Totusi ai stat la Romania libera mai bine de 3 ani. Ce aspecte pozitive te-au tinut acolo?

M-am angajat fiindca asa aveam un nume in spate, imi dadea legitimitate.

In ceea ce priveste cititorii insa, un reportaj de pe blogul tau face intr-o zi mult mai multe vizualizari decat reusec sa faca majoritatea articolelor din presa. Ce spune asta?

Spre finalul activitatii mele la RL, am inceput sa constat ca blogul aducea mai multi cititori decat articolele pe care le publicam in ziar. Oamenii au mai multa incredere atunci cand nu ai - sau nu esti perceput ca avand - stampila unui mogul. Ajungi sa te intrebi daca merita sa duci in spate mizeriile asociate cu o publicatie, desi nu ai facut nimic. Sau mai bine iti cari in spate traista ta, unde nu porti pacatele altuia - dar nici nu ti le poti ascunde pe ale tale. Pe de alta parte inseamna ca sunt apreciate reportajele bine documentate si nu cantitatea mare de informatii aruncate aiurea. Poate ca ar trebui sa ne gandim mai mult si sa scriem mai putin.

De asta ai plecat de la Romania Libera?

Nu am plecat, am fost dat afara. Pentru mine, intr-o redactie, cel mai important e sa fii lasat in pace si eventual incurajat. Dar cred ca redactiile din Romania sunt incapabile sa faca asa ceva, nu prea e apreciata valoarea. Eu am fost rasfatat mult timp la RL, am avut libertate, de asta am si stat asa mult. Multi insa sunt platiti extrem de prost si nu au libertate.

Ce inseamna un reporter lipsit de libertate?

E un reporter care trebuie sa scrie 10 stiri pe zi si nu mai are timp sa faca materiale bine documentate, sa mearga in profunzimea lucrurilor. Un reportaj bun are nevoie de cel putin o saptamana, dar poate fi vorba si de luni de zile. Trebuie sa-l lasi la "murat', sa intelegi tu subiectul - atunci si publicul o va face, iar asta e miza.

Dupa ce ai plecat de la Romania libera, ai preferat sa faci lucrurile pe cont propriu, in loc sa te angajezi. Cum asa?

La inceput credeam ca nu trebuie decat sa fiu constiincios si sa scriu din ce in ce mai bine. Asta ar fi de ajuns in Anglia, in locurile unde sistemul functioneaza. Dar nu e de ajuns in Romania. Aici trebuie sa faci un spectacol al normalitatii. Asta se intampla la Casa Jurnalistului: Senzational! Niste jurnalisti isi fac treaba!

Cum functioneaza Casa Jurnalistului?

Aici va fi o redactie libera, pe care am deschis-o pentru a afla in ce directie trebuie sa mearga jurnalismul. Vreau sa-i strang aici pe cei mai buni, in special tineri, si sa ii incurajez sa vorbeasca despre meseria lor. Ce se vede in ziare este o umbra palida a ceea ce fac sau ar putea sa faca oamenii astia. Exista spatiu si birouri unde pot sa lucreze fara constangerile dintr-o redactie normala.

Cum va descurcati cu banii?

Nu avem nici o finantare. Primim donatii, improvizam... La 1 martie, Casa Jurnalistului va participa la targul martisorului de la MTR. Ne strangem cativa jurnalisti, facem martisoare inspirate din meseria noastra si le vindem. O sa avem si cutia milei la intrare. Marea miza este sa gasim un nou tip de presa si un model de business bun: ceva care sa faca bani si sa produca jurnalism misto.

Ai fost invitat sa predai jurnalismul la o scoala alternativa – Artskul. Ce ii inveti pe participanti?

Sa deschida ochii mai mult la ce se intampla in jurul lor, sa fie mai curiosi si mai entuziasti in a explora realitatea. La fiecare curs ii trimit pe teren in situatii din ce in ce mai problematice si se descurca excelent - sunt acolo niste oameni care scriu incredibil de bine.

Tu ce publicatii citesti?

In ultimul timp citesc Facebook-ul, e agentia mea de presa, cele mai bune articole din lume imi apar pe newsfeed. Asa am ajuns sa aflu foarte multe lucruri de acolo. M-a ajutat chiar sa gasesc jandarmii pe care i-am intervievat in timpul protestelor. Cunostinte de ale lor imi citisera pe FB articolele, le-au apreciat, asa ca si-au incurajat verii/prietenii jandarmi sa vorbeasca cu mine.

Aici puteti gasi materiale semnate de Vlad Ursulean: ursulean.ro.


 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (9)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro

DNA face „înţelegeri secrete cu evreii”de 800.000 euro
Galerie Foto Un nou contract de achiziţie de tehnică de interceptare şi filaj a fost încheiat de Direcţia Naţională Anticorupţie cu o săptămână înainte ca judecătorii Curţii Constituţionale să emită Decizia prin...

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital

În Jurnal, primele amănunte despre teroriştii din spital
De 25 de ani s-a vorbit despre terorişti de s-au tocit consoanele şi vocalele cuvântului, dar când să se precizeze scene cu ei, totul devenea ceaţă, pluteşte de aproape 30 de ani un nepătruns mister. Ei bine, Ju...

Copilul Nae Lăzărescu fura cireşile lui Arghezi

De mare succes s-a bucurat ediţia de colecţie “Jurnalul lui Nae şi al lui Vasile”, s-au tras mai multe tiraje, devenise acest jurnal cu întâmplări din viaţa celor doi comici chiar programul de sală la...

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”

„Dacă nu trage nimeni pentru ţară, şi fiecare e pentru el, tot mai rău o să fie”
Galerie Foto Vă prezentăm astăzi o nouă poveste din şirul de interviuri document pe care îl realizăm cu români care s-au născut odată cu România Mare, şi sunt mândri de asta. Oameni care au trecut prin viaţă atât de...

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România

Şomajul era de trei ori mai mare. Câţi oameni nu munceau în România
Acum 25 de ani, şomajul din România era de trei ori mai mare decât în prezent. Asta în condiţiile în care şi populaţia ţării era mult mai numeroasă: 23 de milioane trăiam atunci în România, faţă de 19 mi...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (8)
Galerie Foto La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului

Mama şi fiul, nascuţi fix pe 7 iunie, de ziua Jurnalului
Ce coincidenţă! Sunt născută pe data de 7 iunie, şi după 34 de ani, aţi apărut voi, JURNALUL NAŢIONAL, un nou concept în presa scrisă, şi o nouă provocare pentru mine ca profesionist. Atunci am hotărât sa...

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte

Mădălina Manole a fost abordată de compozitorul fost soţ la coadă la lapte
“Jurnalul”  a lansat tot felul de iniţiative gazetăreşti în premieră, a inventat tot el ediţiile de colecţie. Era 1995 şi prima ediţie de colecţie a fost cu Mădălina Manole, “Jurnalul Mădălinei...

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)

1993: Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (7)
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani....

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI

Un pensionar care nu-și recunoaște semnătura a încheiat protocolul Înaltei Curți cu SRI
Galerie Foto Protocolul de cooperare dintre SRI, Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție, încheiat în 2009, poartă semnătura și ștampila președintelui Instanței Supreme, judectorul Nicolae Popa, deși...

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții

La 100 de ani, vede viitorul României într-o lumină mai bună decât mulți alții
Galerie Foto Continuăm astăzi seria de interviuri-document cu cei care au împlinit sau împlinesc în 2018 venerabila vârstă de 100 de ani, români care s-au născut odată cu România Mare şi care sunt martorii vii ai...

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu

Adrian Vasilescu: Anul acela a fost greu. Chiar foarte greu
Galerie Foto “Acum 25 de ani eram redactor șef la Curierul Național”. Echipa redacțională o formau două grupuri distincte de jurnaliști: unii cu experiență și cu notorietate în presa românească; alții tineri și...

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește

Autonomia Ținutului Secuiesc, pe românește
Galerie Foto După ce în episodul trecut al serialului nostru am vorbit cu reprezentanții maghiarilor din Ținutul Secuiesc care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la autonomie, astăzi e rândul unor exponenţi ai...

Copiii fac primii paşi din instinct

Copiii fac primii paşi din instinct
(De ce e greşit să forţezi mersul copiilor) Iubirea de copii îi îndeamnă pe părinţi să fie foarte atenţi cu dezvoltarea micuţilor, apar chiar îngrijorări privind eventuale întârzieri în primii paşi,...
Serviciul de email marketing furnizat de